– Salutare, Cristina. Mă aștepți la geam? La geamul de la etajul 2. Lângă cabinetul de practică. Cred că știi de ce? Știi cine este stăpâna acestui cabinet?
Ochii migdalați ai Cristinei zic:
– Am priceput, Mariano, despre Doamna Andrieș Veronica azi îmi povestești?
– Da, exact, Cristina.. Sau așa cum timpurile impuneau – Veronica Ivanovna. Nici nu mai știu dacă mă deranjează astăzi patronimicul. Acesta era numele doamnei noastre dragi, profesoară de geografie și director adjunct la practica pedagogică.
Dacă ați avut parte de acest Om în viață, atunci este mai ușor să mă înțelegeți.
În pedagogia contemporană, Cristina, vorbim mult despre autonomia învățării elevului, despre „Profesor pentru un minut”, despre „Adoptă un pedagog” - metode prin care să promovăm imaginea profesorului, dar să atragem pe cei mai buni în educație.
Iată, dna Andrieș avea la aceste metode active. Era stilul dumneaei de predare. Inconfundabil și indubitabil.
Timizii deveneau extroverți. Iar curajoșii - responsabili.
Fiecare copil are o medalie, misiunea profesorului este să facă să lucească. (Vorba prietenei mele Tamara).
Și iată că în anul I, dna Andrieș ne-a făcut învățători pentru colegii noștri.
Fiecare dintre noi aveam de „predat” câte sau „Țară”.
– Cristina, tu ce țară ai avut de predat?
– Eu – Italia.
Așadar, treceam în fața clasei, cu arătătorul în mână, la hartă și începeam călătoria. Dimensiune, moneda, capitala, populație, climă, zone geografice, resurse naturale, economia etc.
Se mai întâmplă ca în timpul „predării” unii colegi să joace rolul copiilor neascultători.
Doamna Andrieș, cu rolul său de mentor, își rezervă dreptul să intervină.
– LINIȘTE! VORBEȘTE VIITORUL MINISTRU!
Și în semn de respect pentru ministrul din fața clasei, toți erau țintă la ceea ce se povestea.
Farmecul dnei Andrieș consta într-o ne motiva prin efectul pygmalion. Ne cresteau aripile.
Toți credeam în ceea ce spune Doamna cu un zâmbet sever de care te îndrăgosteai pe toată viața.
Toți eram siguri că vom zbura departe și că vom ajunge undeva.
Eram programați pentru acest lucru.
Nu în zadar, în grupa 14 (24,34,44,54) școlară suntem miniștri în viețile noastre. Apropo, cel puțin 3 doctori în știință. Unii – în devenire. Ații – artiști. Vreo 10 profesoare.
Și mulți miniștri de-ai noștri sunt peste hotare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu