III.
SĂ NU SPERI CĂ ÎȚI DAU NOTA 2
Lecția de limba franceză, Cristina! Colegiul Pedagogic „A. Mateevici”. Eram în al treilea an de studii.
După câte ții minte, eram în subgrupe diferite. Profesoara noastră de limba franceză Anastasia Mardare, a voastră – Chitoroagă Iuliana.
Ceea ce-ți povestesc, adesea explici profesori în cadrul cursului „Evaluare pentru succes”.
Așadar, tradițional, teme pentru acasă și verificarea acestora.
Doamna Mardare avea felul Dumneaei de a ne motiva.
Dacă se întâmplă ca cineva dintre colegi să nu realizeze tema, vocea calmă nu spunea:
– Fii atent! Să nu speri să-ți dau nota 2 și să mergem mai departe. Uite, astăzi, până la ora 15.00 sunt la Colegiu. Faci tema și vii să o prezinți.
Cristina, ce ochi blânzi avea Madame! Și cum puteai să nu îndrăgești franceza? Te uitai la Dna Mardare si intelegai ca Franceza este TOTUL.
Lecțiile de limbă, cultură și civilizație franceză au fost despre noi, moldovenii români, care putem fi cu mai mult stil și mai culți.
Întâlnirea cu dna Mardare a fost ca o binecuvântare, dar și o lecție.
Peste ani, am înțeles că am preluat acest stil fără ca să-mi dau seama că l-am învățat undeva anume. Am urmat felul de a fi al Dnei Profesoare.
Cristina, acum țin ore la master. Și deseori le spun discipolilor mei:
– Masteranzii mei iau doar note de 9 și 10. Și nu pentru că sunt o „tanti” generoasă. Dar pentru că proba de evaluare se scrie de atâtea ori până devine de nota 9 și 10.
Te miri, Cristina?
E adevărat, sunt situații când masteranzii îmi spun ca să le dau un 5 sau un 6. Nu au timp, au copii mici, au soți, casă, masă.
–Și tu ce faci, Mariana, în astfel de situații? (se miră Cristina. Probabil.)
Am acceptat situația doar într-un caz. A fost o greșeală. Peste vreo 5 ani, acea domnișoară și-a declarat intenția de a candida politic la funcția de deputat.
Lecția vieții de la dna Mardare, explicată de Constantin Noica: Esenţialul e să cucereşti. Nu să accepţi. Nu să ştii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu