sâmbătă, 30 ianuarie 2016

Predare pentru învăţare


Atunci când ne gândim la predare avem în vedere ce facem şi cum acţionăm în clasă, cum dirijăm şi cum explorăm atenţia şi cunoştinţele anterioare ale elevilor, în ce mod nu povestim tema nouă.
Angajamentul dat exclude predarea şi ne face părtaşi, în acelaşi timp, la învăţarea activă a elevului.
Avem nevoie de o înţelegere corectă şi de cunoştinţe solide în domeniu pentru a realiza acest demers. Cea mai simplă cale este să ne gândim insistent cum vom contribui la învăţarea elevului.
Experimentul ar consta în a ne imagina că suntem elevi. Să ne întrebăm ce am dori de la formatorul nostru ca noi să învăţăm mai bine? Cum ar trebui să ni se predea ca noi să învăţăm aici şi acum? Cum ar trebui să fie profesorul ca noi, cei care ne imaginăm că suntem elevi, să învăţăm mai bine?
Modelul predării pentru învăţare presupune:
·  cunoaşterea subiecţilor care învaţă (elevilor, studenţilor, adulţilor);
·  răspuns cu succes la nevoile subiecţilor;
·  empatizarea cu învăţarea subiecţilor;
·  crearea unei comunităţi de învăţare;
·  crearea de către profesori a condiţiilor fizice, sociale si emoţionale pentru subiecţi;
·  stabilirea unor relaţii democratice cu elevii;
·  elevii ştiu că sunt responsabili pentru propriul proces de învăţare;
·  elevii sunt angajaţi  în sarcini intelectual-provocatoare;

·  promovarea autonomiei elevilor prin negociere.
Dr. M. Marin,conf. univ.

Fragment din cartea Școala fără profesor?

vineri, 29 ianuarie 2016

Excluderea predării?


Schimbarea culturii predării sau excluderea predării ar fi una din soluţiile crizei.
Vă rog, să nu demonstrăm repulsie faţă de ideea dată că să analizăm lucrurile la rece, să vedem partea pozitivă a ei. Mulţi colegi se întreabă: Ce vom face dacă nu vom mai preda? Care este rostul profesorului în şcoală dacă nu va preda? Poate o şcoală să existe fără profesor?
Răspunsul îl găsim prin altă întrebare: Ce fel de predare trebuie să avem ca aceasta să nu fie exclusă?
În conformitate cu The International Encyclopedia of Education, „predarea denotă acţiunea întreprinsă cu intenţia de a produce învăţarea altei persoane” (p. 5087). Puţini însă înţeleg acest lucru şi abordează predarea ca un procedeu exclusiv de transmitere a cunoştinţelor, deseori abordată printr-o expunere clasică de idei, gânduri, definiţi.
Sensul practic al cuvântului predare este distribuit prin prezentarea optimă a conţinutului şi care prevede activităţi centrate pe demonstraţia sau povestirea subiectului nou. Predarea clasică care există şi se perindă prin băncile şcolare moderne, înseamnă un profesor în faţa elevilor care, de obicei, aduce la cunoştinţa elevilor ceva nou.
Elementul de noutate este privit doar prin posibilitatea predării.
Pentru mulţi profesori procesul predării înseamnă activitatea lor didactică, exprimată adesea printr-o simplă sintagmă: „eu predau istoria”, „eu predau matematica”, „eu predau la clasele primare” etc.

Astfel de argumentări sunt identice cu acţiunea lor propriu-zisă, adică predarea realizată de  zi cu zi în sens unidirecţional, de transmitere. Sunt sigură că acest element trebuie privit viabil, însă maniera cu care se va opera trebuie schimbată. Predarea pe care o cunoaştem cu toţii o excludem sau o înlocuim cu sintagma predare pentru învăţare.
Dr. M. Marin,conf. univ.

Fragment din cartea Școala fără profesor?

joi, 28 ianuarie 2016

ŞCOALA FĂRĂ PROFESOR?!

ŞCOALA FĂRĂ PROFESOR?!
Mariana MARIN, dr., conf.univ.,
şef sector Limbă şi Comunicare, IŞE
Cred că timpul  crizelor a atins şi şcoală! Trebuie să fim  critici cu ce se întâmplă în educaţie, dar să rămânem optimişti şi să acţionăm pentru ca unele lucruri utile nu doar să fie salvate, ci intens promovate.
Salvarea constă în atitudinea atentă a statului, a comunităţilor faţă de profesori.
Deci, trebuie apreciat capitalul uman care contribuie la formarea, instruirea şi soarta de viitor a copiilor noştri.
Noi, profesorii, dorim să fim respectaţi, să avem o imagine pozitivă în faţa societăţii, de aceea mereu insistăm să ni se recupereze imaginea de altădată. Invoc amintirea când în faţa unui dascăl se scotea pălăria! Şi astăzi avem asemenea momente fericite, spre regret din ce în ce mai rare.
Imaginea noastră e în ceea ce suntem  și ceea ce facem!
Dr. M. Marin,conf. univ.
Fragment din cartea Școala fără profesor?

A apărut o eroare în acest obiect gadget