Profesorul atotştiutor?

Excluzând predarea vizibilă, vom exclude şi rolul nostru de atotştiutor. E complicat azi să te poziţionezi în rolul unui profesor care le ştie pe toate. Nu putem concura cu Google. Or, dacă ne asumăm acest rol, ar trebui să întoarcem timpurile când nu erau manuale sau presă destulă, când nu aveam acces la informaţie şi ore în şir petreceam în biblioteci ca să vii în faţa elevilor cu informaţii noi, interesante şi utile.

Și totuşi, profesorul trebuie să fie un bun, să fie profesionist orientat permanent către noutăţile domeniului său şi să le trateze pe larg, manifestând capacitatea de a deţine, stăpâni şi prelucra creativ orice informaţie.

Cum face faţă un profesor provocărilor din partea unor elevi-enciclopedişti sau elevi-curioşi?

Primo: mi-aş fi dorit ca fiecare profesor să fie mobilizat de câte un elev de acest gen. Adică să avem în clasă minimum câte un elev faţă de care să-ţi fie ruşine să nu ştii. Eu am avut un astfel de elev în fiecare promoţie. Cel mai desăvârşit în acest sens a fost Igor, care citea mult şi eram preocupată de fiecare dată să citesc mult ca să pot dialoga pe teme de literatură universală, în special, cu el.

Secundo: aş prefera să fiu un bun coleg al elevului şi să manifest ocazional generozitatea de a avea acest elev-expert şi a spune că aici am un aliat pe care trebuie să-l consultăm în anumite probleme. Din acest exerciţiu, elevul înţelege tendinţa de colaborare a profesorului, precum şi faptul că toată viaţa poţi învăţa ceva cu folos şi nu este importantă în acest sens vârsta.  Mereu aplicam în şcoală metoda experţilor. O masă specială, numită câteodată Biblioteca Naţională, altădată Arhiva de stat, îi făcea pe elevi speciali. „Plecau” în misiune şi apoi aduceau lumină la un anumit capitol. Rotaţia însă este obligatorie. Fiecare elev trebuie să ajungă în mult-râvnita funcţie de expert.

Terţio: a recunoaşte că nu le ştii pe toate, este o calitate a profesorului modern. Dar Atenţie, ea trebuie demonstrată atât de rar. Copiii prind curaj când profesorul spune că la acest capitol nu este destul de informat, dar promite că va studia problema.

Mereu l-am admirat pe un profesor de-al meu, care îmi spunea că nu cunoaşte problema atât de profund, că aşteaptă soluţii de la mine. Eram atât de entuziasmată, acest stimulent mă făcea să studiez şi mai mult. Dar să conchidem: profesorul autoritar este, după părerea mea, profesorul mediocru, care nu ştie multe, de aceea deseori blochează elevii cu închideri de gură sau admonestări. Este o mască, este un mecanism de apărare pentru cei nepregătiţi.