marți, 2 februarie 2016

„Am 30 de ani de activitate. Mai trebuie să proiectez lecţia?”


Proiectarea lecţiei este element indispensabil al culturii pedagogice. Unii profesori cu experienţă profesională întreabă dacă este necesară proiectarea zilnică. Se pare că tendinţele didacticii moderne obligă profesorul la acest lucru mai mult ca niciodată. O proiectare eficientă asigură un demers centrat pe elev, excluzând predarea clasică. O lecţie activă începe cu o proiectare eficientă, în care activităţile de cooperare sunt în centrul atenţiei. Elevul învăţând activ nu ascultă profesorul care expune un subiect nou. Într-o clasă procesul învăţării-predării-evaluării (autoevaluării) este bine dirijat, în cele mai multe cazuri nu doar acceptat, ci agreat deoarece un elev învaţă de la celălalt, un grup - de la un elev, un elev - de la un grup, un grup – de la alt grup, iar profesorul învaţă de la elev.
Vom exclude, pe cât e posibil, rolul cadrului didactic de omniscient şi omnipotent. Profesorul modern nu mai are nevoie să arate cât ştie mai puţin decât Google. Rolul său este de mediator, facilitator, moderator al învăţării. În acest sens, poziţia magistro-centristă în sala de clasă a profesorului va fi exclusă. Locul cadrului didactic nu este în faţa elevilor, ci printre elevi, acolo unde este necesară intervenţia lui de sprijin.
Într-o clasă interactivă, mijloacele distributive sunt gândite eficient, încât să încurajeze fiecare elev să participe la procesul de învăţare. Fişele, posterele, planşele oferă spaţiu pentru o participare individualizată. Fiecare elev va ţine creionul în mână, fiecărui, se va găsi spaţiu de încercare. Cadrului didactic îi revine misiunea de a folosi strategii pentru încurajarea autonomiei în învăţare şi de a motiva colaborarea, problematizarea fiind prioritară.

În clasa activă profesorul mai mult tace sau vorbeşte individualizat anumitor elevi. O didactică funcţională se bazează pe raportul de comunicare de 30% la 70%, adică acţiunea elevului la oră prevalând. Teoretic acest raport este bine cunoscut de către toţi, practic însă lucrurile se distribuie altfel. Elevii nu sunt limitaţi în opinii proprii, nu sunt favorizaţi de a învăţa autonom, iar cadrul didactic tradiţional parcurge modelul de „cloşcă”, expunând clasic tema nouă. 
Dr. M. Marin,conf. univ.

Fragment din cartea Școala fără profesor?

Niciun comentariu:

A apărut o eroare în acest obiect gadget