Proiectarea
lecţiei este element indispensabil
al culturii pedagogice. Unii profesori cu experienţă profesională întreabă dacă este necesară proiectarea
zilnică. Se pare că tendinţele didacticii moderne obligă profesorul la acest lucru mai mult ca
niciodată. O proiectare eficientă asigură un demers centrat pe elev, excluzând
predarea clasică. O lecţie activă începe cu o proiectare eficientă, în care activităţile de cooperare sunt în centrul atenţiei. Elevul învăţând activ nu ascultă profesorul care expune un subiect
nou. Într-o clasă procesul învăţării-predării-evaluării (autoevaluării) este
bine dirijat, în cele mai multe cazuri nu doar acceptat, ci agreat deoarece un
elev învaţă de la celălalt, un grup - de la un elev, un elev - de la un grup,
un grup – de la alt grup, iar profesorul învaţă de la elev.
Vom exclude,
pe cât e posibil, rolul cadrului didactic de omniscient şi omnipotent. Profesorul modern nu mai are nevoie să
arate cât ştie mai puţin decât Google. Rolul său este de mediator, facilitator,
moderator al învăţării. În acest sens, poziţia magistro-centristă în sala de clasă a profesorului va
fi exclusă. Locul cadrului didactic nu este în faţa elevilor, ci printre elevi, acolo unde este necesară
intervenţia lui de sprijin.
Într-o clasă
interactivă, mijloacele distributive sunt gândite eficient, încât să încurajeze
fiecare elev să participe la procesul de învăţare. Fişele, posterele, planşele oferă spaţiu pentru o participare
individualizată. Fiecare elev va ţine creionul în mână, fiecărui, se va găsi spaţiu de încercare. Cadrului didactic îi revine misiunea de
a folosi strategii pentru încurajarea autonomiei în învăţare şi de a motiva colaborarea, problematizarea fiind prioritară.
În clasa
activă profesorul mai mult tace sau vorbeşte individualizat anumitor elevi. O didactică funcţională se bazează pe raportul de comunicare de 30% la
70%, adică acţiunea elevului la oră
prevalând. Teoretic acest raport este bine cunoscut de către toţi, practic însă lucrurile se distribuie altfel. Elevii nu
sunt limitaţi în opinii proprii, nu sunt favorizaţi de a învăţa autonom, iar cadrul didactic tradiţional parcurge modelul de „cloşcă”, expunând clasic tema nouă.
Dr. M. Marin,conf. univ.
Fragment din cartea Școala fără profesor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu