În Austria am dus Limba română și am adus pacea!
Dr. M. Marin,conf. univ.,
Președinte al
Asociației Generale a Învățătorilor
Dragi
colegi, mă grăbesc să scriu jurnalul de călătorie, pentru că vin
alte
evenimente și voi avea alte griji și emoții.
Invitația
La invitația Federației Internaționale
pentru Pace, am avut parte de o deplasare în orașul Viena, Austria în
perioada 29-31 octombrie. Am participat la Europe - Eurasia Leadership
Conference. Ediția din acest an a avut genericul “Eurasia & Europe
Dialogue: Building Trust and Securing Cooperation for Sustainable Development”.
Am avut onoarea să reprezint Republica Moldova la Academia Diplomatică din
Viena. Am participat cu o comunicare la sesiunea a IV-a Angajarea femeilor și
Tineretului pentru realizarea Obiectivelor de Dezvoltare
Durabilă a mileniului: Educație și leadership.
Conferențiari
La Conferință au fost prezenți circa 200
de participanți din foarte multe țări din lume. M-am numărat printre cei 21 de
conferențiari:
Mr.
Jack Corley, President, UPF-Europe, Rev.
Jin Hwa Chung, President,
UPF-Eurasia,
Mr. Peter Haider, President, UPF Austria, Ambassador Dr. Hans Winkler, Director, Diplomatic Academy of
Vienna, Dr Thomas Walsh,
International President, Universal Peace Federation, Dr Walter Schwimmer, Secretary General, Council of Europe
(1999-2004), Dr. Vladimir Petrovsky,
Russian International Affairs Council (RIAC), Dr Jaap De Zwaan, Director, Netherlands Institute of
International Relations, Mr. Jacques
Marion, Secretary General, UPF Europe, Dr Werner Fasslabend, Minister of
Defence (1990-2000), Austria, Dr. Helge
Lurås, Director, Centre for International and Strategic Studies, Norway, Prof. Andrea Giannotti, Executive
Director, Institute for Eurasian Studies, Italy , Dr. Elena Ananieva, Director, Center of British Studies, Institute
of Europe, Russian Academy of Sciences, Russian Federation, Konstantin Krylov, Secretary General,
UPF Eurasia, Mr. Christian Rathner,
Journalist, Austrian National TV , H.H.
Sandor von Habsburg-Lothringen, Archduke of Austria, Prince of Tuscany, Dr. Vladimir Narsia, Professor, Georgia
American University, Georgia, Mr. Marat
Hayretdinov, Director, Department of Science and Education, Muslim
Spiritual Authority of the Russian Federation, Mrs Carolyn Handschin, President, WFWP Europe, Mrs. Marina Pilshikova, Vice-president, Congress of Ethnic
Associations of Russia, Mrs. Mariana
Marin, President, General Association of Teachers of Moldova, Miss Yuliya Vlasova, Student, Russian
Fine Chemical Industry University, Moscow, Mr.
Matteo Bergamini, Founder and Director, “Shout Out UK”, Miss Gulnara Iusupova, Student, School of
International Relations, St. Petersburg State University, Dr. Walther Lichem, former Director, Department of International
Organizations, Austrian Foreign Ministry, Dr
Slawomir Redo, Senior Program Advisor, ACUNS, Vienna Office, Dr. Yuriy Boshytsky, Rector, Kyiv
University of Law of the National Academy of Sciences of Ukraine, Ms.
Elena Kolesnichenko, Chairperson, UPF Youth Peace Council, Russia. Ms. Teresa Habjan, Chair, Youth
Advisory Panel of the Austrian Commission for UNESCO, Mr. Jack Corley, President, UPF Europe
Limba de comunicare a fost engleză.
Organizatorii au asigurat translarea în limba rusă, întrucât erau mulți
participanți din Rusia. Comunicarea am ținut-o în limba rusă, iar prezentarea a
fost în limba engleză. O atașez.
La primele sesiuni au vorbit ambasadori,
profesori universitari, jurnaliști, cercetători care au contextualizat problema
integrării europene, problema Rusiei și a Europei.
Europa și Rusia
Mi-a fost dat să ascult raportul
domnilor din Rusia care au informat audiența că Georgia, Ucraina și Moldova
nu-și dorește integrarea europeană Au încercat să convingă sala că suntem
impuși și nu avem nicio sustenabilitate economică, politică și nici socială.
A fost curios să ascult diplomații
europeni care au menționat rezolvarea conflictelor existente prin următoarea
frază: Rusia fără Europa nu poate și nici Europa fără Rusia. Desigur, colegii din Rusia văd problema
unidirecțional, Europa fără Rusia nu poate și atât.
Limba română
la Viena
Discursul l-am început cu o adresare de mulțumire
către organizatori și cu o dorință. Am anunțat că de două zile vorbesc limba
rusă, franceză și un pic engleză, dar îmi doresc mult ca în această sală, la
Viena, să răsune limba română, limba lui Mihai Eminescu, cel mai mare poet
național care și-a făcut studiile aici și a întâlnit iubirea vieții sale,
Veronica Micle. Apoi a urmat o adresare în limba română. Sala, de parcă
amorțise. Toată lumea era într-o stare de curiozitate imensă și drept răsplată
am primit aplauzele de rigoare.
Cu-adevărat, experiența noastră de
tradiție asociativă a fost într-un fel unică, acest fapt l-au confirmat toți
cei care s-au apropiat în sesiunea de după prezentări. Era ora 7 seara și sala
era plină. Aveam sentimentul că nu voi mai fi ascultată, că nimănui nu-i pasă,
că pedagogii sunt aceeași în toată Europa
- neinteresanți. Aveam să greșesc. Mi-am dat seama după ce a urmat că
sunt în Austria, că sunt în Academia Diplomatică, or, orice subiect ce ține de
dezvoltare și are metode pașnice poate, trebuie și este agreat.
Very good,
Moldova!
Foarte mulți pronunțau acum cuvântul
Moldova. Very good, Moldova! Eram atât de fericită de parcă primisem medalia de
aur. Dar cel mai important a fost că lumea spunea cuvântul Moldova. Sunt sigură
că toți care au plecat acasă au asociat Moldova cu mine.
Dezbateri și
deschideri
Întrebările care au urmat m-au adus în
zona de confort:
- De ce limba
română în Moldova? Am ales să răspund contextului în care mă aflam: De ce
germana în Austria?
Desigur, a trebuit să explic câteva
detalii istorice ce țin de limba moldovenească, artificial introdusă de
sovietici în Basarabia. A trebuit să explic contextul istoric, cultural și de
tradiție al nostru și al României. Am ajuns în zona explicațiilor că problema
limbii române în țara noastră este cultivarea aspectului vorbit, or, exact
preocuparea noastră cea a vorbitorului cult de limbă română.
- Cum vedeți rezolvarea problemei
transnistrene? Regiunea transnistreană este pe agenda noastră pedagogică. Metodele
noastre sunt dialogul profesional. Copilul, educația, manualele, strategiile
didactice ne apropie. Or, o comunicare formală pentru sistemul educațional și
neformală pentru asigurarea păcii în zonă.
-
Cum arată regiunea Transnistreană?
Cu strada Lenin și altele. Sigur, dacă
era cineva din zonă era să spună că e un loc pitoresc, că au locuri de muncă,
că au prețuri mici la energie electrică... nu mai știu ce au. Eu însă când merg
în această parte a Moldovei noastre am impresia că acced în copilăria mea
sovietică.
- Câți copii din Moldova abandonează școala?
De ce nu frecventează școala? Ce faceți cu copiii care nu frecventează școala?
Am răspuns că în clasele primare 92 de
copii din 100 frecventează școala. La gimnaziu 86 de copii din 100, iar la
liceu 62 din 100. Potrivit datelor Ministerului Educaţiei, la începutul anului
şcolar 2014-2015, au fost înregistrate 221 de cazuri de abandon şcolar, peste
40% dintre aceşti elevi au plecat peste hotare împreună cu părinţii. Dintre cei
221 de copii neşcolarizaţi, cei mai mulţi, 157, sunt din clasele gimnaziale, a
V-IX-a. Din numărul total de copii care au abandonat şcoala, 101 sunt de etnie
romă. În perioada lucrărilor agricole unii părinți acceptă abandonul școlar
pentru a folosi munca copiilor ceea ce este inadmisibil.
Există asistenții sociali care asigură
prezența copiilor la școală, iar pentru familiile vulnerabile, acolo unde
părinții sunt lipsiți de dreptul parental se face tot posibilul ca acești copii
să fie educați de părinți profesioniști (asistent parental), care au contract
de muncă.
Ce
face statul pentru a preveni abandonul școlar?
În primul rând, accesul la educație în
Republica Moldova este gratuit. Apoi,
toți elevii claselor primare sunt alimentați gratuit. Manualele școlare
în treapta primară la fel sunt gratuite, la fel ca şi elevii din clasele
gimnaziale care provin din familii social-vulnerabile. Elevii care învaţă în
şcoli din localităţile vecine, drept rezultat al optimizării reţelei de şcoli,
sunt transportaţi gratuit spre aceste instituţii.
Am
discutat despre educația incluzivă,
despre examenele de BAC, despre licență, masterat, doctorat, Școală Doctorală,
despre postdoctorat. Despre exodul femeilor noastre, despre bărbații rămași
singuri acasă, despre copii aflați în grija buneilor, despre familii plecate în
Italia, Franța, Spania, Portugalia.
Idei și
gânduri de la Conferință
Sesiunile de discursuri și dezbateri au
fost inițiate pe repere sociale, politice, culturale și emoționale. Lipsa de
încredere este izvor de probleme în lumea pe care o trăim. În același timp,
fiecare parte implicată în rezolvarea unei probleme poate asigura că are
încredere sau inspiră încredere. Atunci apare întrebarea: Cum să măsurăm
încrederea?
Fiecare dintre noi trebuie să-și
răspundă la întrebarea: Ce facem în această lume? Care este rolul fiecăruia
dintre noi în asigurarea păcii? Schimbarea cine o face? Guvernul? Președintele
sau noi?
Vorbim despre pace și ținem cuțite în
bucătărie? Vă rog să numărați familiile din țara voastră și minimum 3 cuțite în
casă!
Maria Thereza spunea că războiul începe
de acasă, or, citând-o orice conflict de afară începe cu propriul conflict, cu
cel interior. Aici m-am gândit la problema Rusiei, conflictul interior din
țară, dar și a liderului acestei țări. La fel m-am gândit și la problemele
țării noastre. Ele pornesc din sufletul nostru, care oscilează între rău și
între și mai rău. Sărăcia, care provoacă
invidie, ură, concurență distructivă.
Unele probleme pot fi rezolvate doar
atunci când vom fi pregătiți pentru aceasta. Timpul lecuiește.
Educația este sursa de rezolvare a
tuturor problemelor.
Pentru
o pace în lume este nevoie de conjugare a ideilor de limbă (existența mai
multor limbi de stat) guvernarea dublă, acolo unde este cazul (s-a adus
exemplul Andorei, sigur, nu tocmai cel mai bune exemplu), autoguvernarea
(Belgia).
Am
ales să vorbesc despre pacea în lume prin ceea ce facem noi, profesorii. A fost
o alegere corectă, pentru că precursorii mei, în sesiunile anterioare au
afirmat că a lupta pentru pace înseamnă a găsi metode neformale, or, prin
acțiuni politice și reacții la ceea ce se întâmplă în lume există riscuri mari,
căci uneori cuvintele sunt mai duri decât armele. Uneori acțiunea, zâmbetul,
muzica, dansul, pot face mai mult decât acțiunile diplomatice.
Tinerii sunt
speranța noastră
Discursurile tinerilor au provocat distinsul
auditoriului la întrebarea: Care este rostul nostru, dacă ne implicați, dar nu
ne ascultați? Opinia noastră nu este luată în calcul! Tineretul de azi nu are politicieni-model.
Presa, televiziunea arată doar politicieni care greșesc, care fură, care înjură
sau fac sex. Oare asta își doresc tinerii noștri. Sic! Observați, de parcă se
vorbea de Moldova.
În
dezbaterea finală, am ales să intervin cu următorul comentariu. Știut lucru că
experiența face diferența. Cu toate acestea, lupta între generații nu trebuie
să existe. Dialogul între tineri și vârstnici trebuie să ancoreze în ascultare
reciprocă, multe argumente și fără conflicte de interes. De asemenea, tinerii
trebuie să-și oficializeze acțiunile prin organizații obștești care să creeze
contexte de recomandări oficiale, rezoluții ale activităților sale și apeluri
declarative în fața societății. Tinerii de azi nu trebuie să accepte să fie
conduși de lideri vârstnici. Organizațiile de tineret sunt conduse de oameni
care au cel puțin 40 de ani. Este un fel de teamă ca tineretul să nu fie
autonomi și să dețină supremația. Organizațiile de tineret trebuie să acționeze
absolut independent, să fie critici și constructivi.
Mi-am
exprimat încrederea și optimismul în tineretul de azi. Avem copii deștepți care cunosc limbi
străine, care sunt liberi și democrați, care își cunosc drepturile și ei sunt
un garant al viitorului nostru. Am adus exemplul tinerilor din sală, care au
fost foarte activi la dialogul politic și care au avut idei superbe!
Viena mă
inspiră!
Acestea fiind spuse, mai adaug că Viena este superbă
în această toamnă primăvăratică! Arhitectura clădirilor-cetăți îți oferă
rigoarea și statul de a fi vertical. Ciocolata vieneză, spiritul lui Mozzart,
opera vieneză, unde cântă concetățeana noastră Valentina
Naforniță
(originară din r-nul Glodeni), vestita tortă vieneză comandată din toate țările
din lume, trăsurile de cai ce te plimbă și te fac să simți istoria acestei țări,
prezentul, viitorul personal ș i multe altele te fac să revii iar
și iar.
Ce voi face?
Ca
urmare a experienței din Austria, am trasat câteva obiective:
1.
Urgent și obligatoriu să învăț limba engleză la nivelul unui comunicator
eficient, ceea ce recomand în următorul an tuturor colegilor.
2.
Să studiez istoria Austriei, iar ca exemplu istoria tuturor țărilor în care îți
dorești să călătorești. Sunt importante ambele faze ale călătoriei: înainte de
plecare, la nivel de orientare și după călătorie la nivel de aprofundare și
dezvoltare.
3.
Să studiez politologie, diplomație, relații internaționale, o experiență mai
veche pe care am avut-o și pe care am abandonat-o în 2010.
4. Organizarea unei Conferințe la nivel asociativ
cu subiectul: Implicarea politică a cadrelor didactice: risc sau necesitate?
5.
Îmbunătățirea activităților de tip conferință la nivelul organizării excelente
a Conferinței din Austria.
P.S Și gulaș
ca la Viena!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu