VIII. Chimia și Pedagogia

Cristina, ce ți-a plăcut mai mult când învățam la Colegiul Pedagogic: chimia sau pedagogia?

 - Da, Cristina, știu. Ți-a plăcut și chimia și pedagogia, dar ce minunată erai la istorie sau la matematică… Îmi amintesc că ne întreceai pe toți la fizică, dar și la educația fizică. 

Cristina dragă, în deceniul transdisciplinarității nu mai este o enigmă îmbinarea disciplinelor școlare. 

Nu mai este o enigmă să poți fi poet și matematician în același timp asemeni lui Ion Barbu.

Este, parcă, forțat să crezi că un doctor în chimie poate fi și un poet desăvârșit aidoma poetului, chimistului, eseistului, traducătorului Ion Vatamanu. 

S-ar părea că nu este nimic în comun. Ba da - Omul, Ființa, Sufletul. Și în orice context, fie el - medicină, fie - poezie, OMUL se procreează în numele fericirii. De cele mai deseori în numele altora. 

Așa Om am cunoscut și eu. Nu este altcineva decât diriginta noastră de la Colegiul Pedagogic „Alexei Mateevici”.

- Cristina, cred că ai putea și tu multe să povestești despre Doamna Maria Roman. Nume și prenume pe care când le pronunți sună atât de savant și în același timp  - lumesc, omenesc.

Și iarăși despre noroc voi vorbi. 

Doamna Maria Roman a fost cea mai bună dirigintă pe care o puteai avea la Colegiul Pedagogic. Știți cum e în dictonul cela popular: Mama bună e mama rea și mama rea este mama bună.

Păi, dacă aleg din acestea, atunci să fie clar pentru toți: Doamna Roman a fost mama bună care avea de la noi mari cerințe. Să fim primii, să fim exemplari și fim harnici și la toate evenimentele să se audă despre grupa 14 (24-54) școlară. 

Și noi nu ne-am temut niciodată de diriginta noastră. Noi o așteptam ca pe un Înger. Știam că este Ocrotitoarea noastră, chiar dacă undeva mai greșeam și vom primi o dojeneală.

Chimia o îndrăgeau și acei colegi care nu au avut predispoziție pentru ea până în clasa a 9-a. Chimia era disciplina preferată chiar dacă ne încâlceam în reacții și probleme. Tabla se umplea de probleme și exerciții și totul devenea clar când apărea ZÂMBETUL doamnei dirigintă. Nu puteai refuza acest zâmbet cald și problema se rezolva de la sine. 

Peste ani, când am devenit colege și când am înțeles că vocația dnei Roman este cea de a traduce pentru elevi lucrurile care par sinuoase. Ader la ideea că nimic nu e mai complicat decât să faci lucrurile să pară simple.

Doamna Maria Roman este autoare de manuale școlare de Chimie, după care învață copiii acestei țări timp de câteva decenii. 

Pe când eram în anul 2, diriginta noastră a mai absolvit o facultate - cea de pedagogie. Și iată că Profesoara de Chimie a devenit și de Pedagogie. 

De fapt, dacă ar fi să spun mai exact, atunci Doamna Roman ar putea fi o profesoară de orice disciplină, pentru că este un OM care emană fericire. 

Profesoara noastră de Fericire ne primea în fiecare an de sărbătorile de iarnă. Eram urătorii vrednici care începeam vizitele la casele celor mai dragi cu diriginta și familia asa. Soții Alexandru și Maria Roman ne-au fost ca niște părinți care ne așteptau cuminți și ne lăudau pentru că eram COPII. Iar noi eram fericiți. 

Înțeleg de ce este așa, urmărind-o mai ales peste ani cum se produce frumos în rol de soție grijulie, mamă - exemplu și bunică adorabilă. 

Sunt recunoscătoare blândeții și profunzimii Dumneaei. Nu se lasă uitată atitudinea Doamnei Roman față de mine - cea în care mi-a dat aripi să zbor, m-a făcut să înțeleg că sunt valoroasă.