Şcoala de azi - o însoţitoare de bord?

Invoc o amintire. Recent am călătorit cu avionul. Ştim cu toţii că înaintea zborului stewardesa ne explică lecţia următoare: Sunt prea puţine şanse de accidentare şi totuşi fiecare dintre noi trebuie neapărat să cunoască regulile de salvare: prinderea centurii de siguranţă, ieşirile de salvare etc.

Ciudat, dar nu am auzit niciun caz în care aceste măsuri de protecţie ar fi ajutat în situaţii de urgenţă. Auzi doar că avionul s-a prăbuşit şi toţi au murit.

Cam aşa se întâmplă şi cu şcoala noastră: îi învăţăm pe elevi câte ceva, care neapărat le va prinde bine în viaţă. În realitate, în viaţă este cu totul altceva. Şi ceea ce înveţi la şcoală, foloseşti în viaţă doar nişte detalii.

Perind printre amintiri şi evoc anul 1994 când mă făcusem învăţătoare. Deşi eram studentă încă la Colegiul pedagogic, mă angajasem în câmpul muncii. Mi-au fost date peste cap toate teoriile şi metodicile particulare. Primul obstacol cu care m-am confruntat a fost proiectarea de lungă durată şi funcţionalitatea ei, pe care nu o învăţasem la colegiu. Apoi, se conturau activităţile cu părinţii, de fapt trebuie să fi învăţat şi câte ceva din pedagogia adulţilor. Intuitiv am parcurs aceste căi, deşi nu era deloc rău să le fi învăţat la Alma mater.

Meditând asupra excluderii profesorului din şcoală, ajung în zona autenticităţii şi relevanţei a ceea ce predăm! Șansa de a avea o şcoală autentică este sprijinită de întrebarea – ce se construieşte fiecare lecţie?

La ce îmi va folosi în viaţa de toate zilele ceea ce învăţ eu astăzi?

Etapa de Extindere în contextul cadrului de învăţare ERRE reprezintă liantul dintre lecţie şi viaţă. Rar când un profesor acordă atenţie acestui segment de lecţie. De fapt, proiectarea lecţiei trebuie să înceapă anume cu întrebarea: Care este rostul lecţiei de azi pentru viaţa şcolarului? Ce probleme concrete de viaţă îşi va rezolva datorită lecţiei de azi?

Școala de azi funcţionează după legităţile pedagogice din secolul trecut. Altfel spus, toţi profesorii din şcoala de azi au fost formaţi în secolul trecut. Profesorul încearcă să-l înveţe pe elev ceea ce a ştiut ieri. Să proiectăm deci o şcoală a viitorului. Avem nevoie de exerciţii de viziune cât mai profunde şi cât mai clare, de viitor. 

Dr. M. Marin,conf. univ.

Fragment din cartea Școala fără profesor?