Scoala de vara. Oradea

ŞCOALA DE VARĂ

“Provocările istoriei ca ştiinţă şi disciplină de învăţământ

la începutul mileniului trei”,

Ediţia a VI-a, Oradea – Băile Felix, 5-11 iulie 2010

ORGANIZATORI:

ACADEMIA  ROMÂNĂ - CENTRUL DE STUDII TRANSILVANE

DEPARTAMENTUL PENTRU RELAŢIILE CU ROMÂNII DE PRETUTINDENI

CU SPRIJINUL:

DEPARTAMENTULUI PENTRU ROMÂNII DE PRETUTINDENI (FINANŢATOR PRINCIPAL)

PREFECTURII JUDEŢULUI BIHOR

CONSILIULUI JUDEŢEAN BIHOR

PRIMĂRIEI MUNICPIULUI  ORADEA

UNIVERSITĂŢII DIN ORADEA

INSPECTORATULUI ŞCOLAR JUDEŢEAN BIHOR

DIRECŢIEI PENTRU CULTURĂ, CULTE ŞI PATRIMONIU CULTURAL NAŢIONAL BIHOR

MUZEULUI „ŢĂRII CRIŞURILOR”

REVISTEI “TRIBUNA”

Luni, 5 iulie 2009

Sosirea şi cazarea participanţilor la Hotel Ami, Băile Felix; probleme organizatorice

                 

Marţi, 6 iulie 2010

Sala “Traian Moşoiu” a Primăriei municipiului Oradea

9,00-9,45 Deschiderea oficială a cursurilor

·         cuvinte de salut din partea autorităţilor locale

·         cuvântul directorului CST, acad. Ioan-Aurel Pop

·         cuvântul domnului Eugen Tomac, secretar de stat în Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni

·         cuvânt de salut din partea Universităţii din Oradea – prof. univ. dr. ing. Cornel Antal, Rector

9,50-10,30    Conferinţa inaugurală susţinută de acad. Ioan-Aurel Pop, Locul românilor în istoria europeană

10,30-10,45   Pauză de cafea

10,45-11,15   Conferinţa Domnului Eugen Tomac, Secretar de Stat în Departamentul pentru relaţiile cu românii de pretutindeni

11,15-13,00 Comunităţile româneşti din jurul României : realităţi istorice, demo-etnografice şi culturale. Expuneri şi materiale ale reprezentanţilor grupurilor participante. Moderator: prof. univ. dr. Ioan Bolovan (Universitatea Babeş- Bolyai Cluj-Napoca)

13,00-13,15   Discuţii

13,30-14,45   Masa de prânz

15,00-19,00 Turul ghidat al oraşului Oradea precedat de o expunere cu tema Oradea, trecut şi prezent susţinută de prof. univ. dr. Aurel Chiriac (Universitatea din Oradea), Directorul Muzeului Ţării Crişurilor

20,00-22,00   Cina festivă

Miercuri, 7 iulie 2010

Sala de conferinţe a Hotelului Ami

9,30-10,00 Conferinţa susţinută de lect. univ. dr. Florin Sfrengeu(Universitatea din Oradea), Istorie şi arheologie în spaţiul românesc (secolele IV-X)

10,00-10,10   Discuţii

10,10-10,45 Conferinţa susţinută de acad. Ioan Aurel Pop, Lumea medievală românească

10,45-11,00   Discuţii

11,00-11,15   Pauză de cafea

11,15-12,00    Conferinţa susţinută de prof. univ. dr. Sorin Şipoş (Universitatea din Oradea), Realităţile politice şi confesionale în Transilvania sfârşitului de secol al XVII-lea

12,00-12,15   Discuţii

12,15-13,00    Conferinţa susţinută de prof. univ. dr. Barbu Ştefănescu (Universitatea din Oradea), Transilvania în secolul al XVIII-lea

13,00-13,15   Discuţii

13,20-14,15   Masa de prânz

14,30-20,30    Excursie pe traseul Oradea – Beiuş (Muzeul Samuil Vulcan) – Chişcău (Muzeul Etnografic Flutur, Peşterea Urşilor)  - Rieni (Biserica de lemn)- Oradea. Consultant ştiinţific: prof. univ. dr. Barbu Ştefănescu (Universitatea din Oradea)

21,00-22,00   Cina

Joi 8 iulie 2009

9,30-12,30    Activităţi cu caracter didactic aplicativ la Liceul Teologic Baptist “Emanuel” din Oradea:

-vizitarea cabinetului şcolar de istorie

-simularea unor activităţi practice extracurriculare în domeniul istoriei şi educaţiei civice Moderatori: prof. dr. Elisaveta Roşu, inspector de Istorie, Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor  12,45-13,30    Masa de prânz

13,45-20,30    Excursie pe traseul Oradea –Biharea (cetatea medievală)- Ciuhoi (Complexul monahal de la Sâniob) - Marghita – Abram (biserica romano-catolică) – Săcuieni – Oradea. Consultant ştiinţific: lector univ. dr. Florin Sfrengeu (Universitatea din Oradea) şi lector univ. dr. Stelian Nistor (Universitatea din Oradea)

21,00-22,00   Cina

Vineri, 9 iulie 2009

Sala de conferinţe a Hotelului Ami

 9,30-10,10 Conferinţe susţinute de prof. univ. dr. Ioan Godea (Universitatea din Oradea) şi prof. univ. dr. Aurel Chiriac (Universitatea din Oradea), Bisericile de lemn din Bihor.  Arhitectură şi pictură

10,10-10,20    Discuţii

10,20-10,40 Conferinţa susţinută de prof. univ. dr. Ioan Bolovan (Universitatea Babeş- Bolyai Cluj-Napoca), România Mare. Realităţi demografice în context central-european

10,40-10,50    Discuţii

10,50-11,10    Pauză de cafea

11,10-11,40    Conferinţa susţinută de prof. univ. dr. Antonio Faur (Universitatea din Oradea), Recunoaşterea internaţională a Marii Uniri. Consideraţii despre ratificarea de către Italia a tratatului privind Basarabia

11,40-11,50    Discuţii

11,50-12,30   Conferinţe susţinute de prof. univ. dr. Mihai Drecin şi Conf. univ. dr. Gabriel Moisa (Universitatea din Oradea), Consideraţii asupra istoriei epocii comuniste din România

12,30-13,00    Conferinţă susţinute de prof. univ. dr. Anatol Petrencu, Miturile şi simbolurile comunismului in Republica Moldova

13,00-13,15    Discuţii

13,15-14,15   Masa de prânz

14,30-20,30   Excursie pe traseul Oradea – Aleşd – Peştiş – Cetatea Şoimului – Pădurea Neagră (Castelul şi mănăstirea de la Poiana Florilor) - Complexul monahal Voivozi – Abaţia de Melk Popeşti – Chiribiş – Oradea. Consultant ştiinţific: prof. univ. dr. Sorin Şipoş (Universitatea din Oradea) şi Conf. univ. dr. Ovidiu Gaceu (Universitatea din Oradea)

21,00-22,00   Cina

Sâmbătă, 10 iulie 2009

Sala de conferinţe a Hotelului Ami

9,30-9,50 Conferinţa susţinută de cercetător ştiinţific drd. Daniela Mârza (Universitatea Babeş- Bolyai Cluj-Napoca), Contribuţia manualelor de istorie la formarea identităţii naţionale în perioada interbelică

9,50-10,00 Discuţii

10,00-10,30 Conferinţa susţinută de prof. univ. dr. Ioan Horga (Universitatea din Oradea), România înainte şi după aderarea la U.E.

10,30-10,40   Discuţii

10,40-11,00   Pauză de cafea

11,00-12,10   Conferinţe susţinute de lect. univ. dr. Sorina Paula Bolovan(Universitatea Babeş- Bolyai Cluj-Napoca) şi prof. univ. dr. Ion Zainea (Universitatea din Oradea): Probleme recente privind predarea istoriei şi a educaţiei civice  în România

12,10-12,20   Discuţii

12,20-13,00   Masă rotundă: Diaspora românească: probleme actuale

13,00-13,30   Închiderea oficială a cursurilor

13,45-14,45   Masa de prânz

15,00-19,00   Vizită la Complexul Muzeal Muzeul Ţării Crişurilor

19,00-20,00   Cina

Duminică, 11 iulie 2009

9,30-12,00    Probleme administrative ale organizatorilor şi liderilor de grup/ Program individual pentru restul participanţilor

12,00-13,00   Masa de prânz

13,00-22,00   Plecarea participanţilor

CERC PEDAGOGIC RESTAURANTUL IARNA

A FOST O ZI MINUNATA! DE VIS! AM INTELES CĂ MERITĂ SĂ TRĂIEŞTI!
Restaurantul Iarna a pregătit multe surprize pentru noi, cele 12 învățătoare care am organizat un 

TEAM BUILDING

 reuşit..
Am avut un moment de cunoaștere reciproca, pentru ca a fost nevoie de prezentări ai noilor membri. O discutie pe cât de calma, pe atât de creativa.
Imi place sa știu ca cineva gândește pozitiv despre mine, dar am emoții mari atunci când mi le reclama pe viu. Posibil ca nici nu-mi place... M-am ales de la fetele mele, prietenele si colegele cu niste daruri simbolice...
PLIANTA! am atasat-o de patul băieţilor, pentru că e lungă, iar patul lor e cu două etaje. Chiar şi soţul s-a apropiat de ea, ca la muzeu, să citească. Şi cel mai straniu: nu a spus s-o arunc! Era mândru! Păi, altfel cum? Era şi de la Nina Mîndru! O statuie din bronz ce are ca protagonist mărul, acel măr de pe coperta Ghidul dirigintelui. Acasă, Marius a spus: " Mama, ai ocupat locul III?". M-am gândit si am zis: "Da!" Până la locul I mai avem. Statuia-înger pe care am primit-o este chiar fermecătoare, e foarte sugestivă pentru mine, căci am recăpătat o protecție venită de la colegele mele, poate o fi o garanție a sprijinului pe care mi-l promit în continuare?

Orhideea, se spune că e floarea puternicelor, e floarea iubirii, luxului şi a frumuseţii. Am pretins întotdeauna să fiu iubită, mi-am dorit luxul (dar îmi reuşeşte deocamdată doar cel spiritual), iar frumusețea o voi recăpăta aidoma păsării Phoenix, va regenera gratie acestei flori, care îmi place mult. Bine că este şi o instrucțiune pe ea, ca să ştiu cum s-o îngrijesc. 
LE MULŢUMESC TUTUROR...CHIAR ŞI CELOR CE SĂRBĂTOREAU TOT UN EVENIMENT DE 4...! A FOST PE CINSTE! 
SE MERITĂ SĂ CREZI CĂ VIAŢA E PLINĂ DE SURPRIZE FRUMOASE!





Ce este, de fapt, TEAM BUILDING-ul ?
 http://www.myjob.ro/articole/ghid-recrutare/241/1005/ce-este-de-fapt-team-building-ul.html

LANSARE GHIDUL DIRIGINTELUI

JOI, 10 iunie 2010, A AVUT LOC LANSAREA GHIDULUI DIRIGINTELUI.cl.1, 2,3,4

Au fost foarte mulţi, cred că vreo 40... cineva a spus că 60 de oaspeţi...
Directorul Editurii Cartier - Gheorghe Erizanu a salutat invitaţii în Libraria din Centru - cea mai de Centru şi cea mai frumoasă. A menţionat că este localul în care în ultimul timp au loc foarte multe lansări de carte, seri poetice şi a invitat oapseţii la o eventuală noapte a cărţilor deschise.
Moderatoarea, subsemnata, a făcut apelul celor prezenţi (au fost reprezentanţi din foarte multe licee din Chişinău, după cum şi oaspeţi din Orhei, Floreşti, Vadul lui Vodă, Cantemir) şi în cele din urmă motivând patetic publicul că e data de 10, anul 2010 şi cărţile sunt de nota 10 (despre care avea să observe mai apoi viceministru Tatiana Potîng, ca un moment îndrăzneţ al autoevaluării).
Profesorul Vlad Pâslaru avea să comenteze valoarea cărţilor, plecând de la aspectul autoarelor pe care le-a remarcat ca pline de viaţă, tinere şi frumoase, amintind despre momentul fericit al vieţii sale de părinte prin alegerea învăţătoarei  de către fiul său Tudor, care a decis la vârsta de 7 ani, că ar trebui să aibă o învăţătoare tânără şi frumoasă. Dl Profesor nu a uitat să amintească despre valoarea cărţii şi a destăinuit că, imediat după două ore ce a primit cărţile pentru a face cunoştinţă cu ele... acestea au dispărut de pe biroul său...  Remarca a fost pe cât de nostimă pe atât de adevărată...Un lucru bun, bineînţeles că se fură...
Dl Profesor a ţinut să decodifice simbolul de  pe coperte, ilustrate de către machetatorul Vitalie Corobanu - merele - simbol al cunoaşterii şi poziţia cărţilor, care spre final de clasa a IV-a iau o poziţie verticală....

Construim o biserică. E nevoie de credinţă? Educăm copii. E nevoie de dragoste?

Pe cât de banală pare întrebarea, pe atât de necesară este pentru a medita profund asupra menirii noastre pedagogice. Şcoala este locul desăvârşirii, este locul unde încrederea în ziua de mâine îţi este asigurată!

Şcoala prietenoasă este locul unde elevii îşi întâlnesc învăţătoarea/învăţătorul (profesoara/profesorul) cu zâmbetul pe buze. Inima învăţătorului este mai caldă decât soarele, sufletul învăţătorului este cartea sfântă a copilului care caută să descopere tainele.

Cine, dacă nu învăţătorul, este acel care îţi devine primul prieten, cel care te sfătuieşte în taină şi te laudă în public? Învăţătorul este icoana sfântă la care nu e neapărat să te rogi, căci Ea îţi citeşte sufletul şi te tămăduieşte! 
Vreau să cred în aceste cuvinte... Dacă nu e aşa, atunci aşa ar trebui să fie!

Drepturile cititorului 1

Articolul 1. Am dreptul să citesc.

Articolul 2. Am dreptul să nu citesc.

Articolul 3. Atunci când citesc, am dreptul să sar peste anumite pagini.

Articolul 4. Am dreptul să recitesc.

Articolul 5. Am dreptul să citesc unde vreau.

Articolul 6. Am dreptul să citesc când vreau.

Articolul 7. Am dreptul să citesc cu cine vreau.

Articolul 8. Am dreptul să fac notiţe.

Articolul 9. Am dreptul să citesc cu voce.

Articolul 10. Am dreptul să tac dacă

 nu-mi place ceea ce citesc.

Obligaţia este doar una: să citesc!

1.        După o idee de PENNAC D. 

Familia, pietrele şi nisipul

Experiment „Familia, pietrele şi nisipul”

a.   Se ia un borcan transparent şi se pun în el pietre cu diametrul mare (aproximativ 5 cm), apoi se întreabă elevii dacă borcanul este plin. (Elevii răspund DA.)
b.  În borcan se toarnă pietricele mai mici şi iar se întreabă elevii dacă borcanul este plin. Şi de această dată elevii vor răspunde DA.
c.   Se ia un pumn de nisip şi se toarnă în borcan, nisipul va umple toate locurile libere rămase.
d.  Se întreabă elevii dacă şi acum borcanul e plin.e.  

Se constată că Aşa e şi cu viaţa noastră.

Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sănătatea şi copiii, lucruri care, chiar dacă totul este pierdut, şi numai ele au rămas, viaţa voastră tot ar fi completă.

Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează: slujba, casa şi maşina.

Nisipul reprezintă lucrurile mici care completează restul.

Dacă puneţi în borcan mai întîi nisipul, nu mai rămâne loc pentru pietrele mari şi pentru pietricele. La fel se desfăşoară şi viaţa voastră, dacă vă consumaţi timpul şi energia cu lucrurile mici, nu veţi avea niciodată spaţiu pentru lucrurile importante.

Fiţi atenţi la lucrurile care sunt esenţiale pentru fericirea voastră.

Jucaţi-vă cu copiii, faceţi-va timp pentru sănătate şi odihnă, bucuraţi-vă.

Va rămîne mereu destul timp să mergeţi la şcoală, să faceţi curat în casă, să daţi o petrecere sau sa duceţi gunoiul.

Aveţi grijă de pietrele mari în primul rînd, de lucrurile care într-adevăr contează.

Stabiliţi-vă priorităţile, restul este doar nisip!

APRECIEZ GUSTUL CELOR CARE NE SUSŢIN SAU... DESPRE PARTENERII NOŞTRI

Când zic partenerii, am pretenţia de a expune ideea unor afaceri. Asiduă dar şi cu o grija mare pentru cuvântul dat, încerc să promovez, de facto, ideea oamenilor cu suflet mare, a celor care ne inspiră spre noi puteri, a persoanelor care nu se întreabă de costul unor servicii, dar care insistă asupra calităţii. O concepţie pretenţioasă este astăzi ideea parteneriatului educaţional. Ne întrebăm de ce am avea nevoie azi de  parteneri şi răspundem foarte clar: pentru a ne convinge că ceea ce facem este o valoare! În cele din urmă ne obligăm, observaţi nu ne obligă nimeni, să relevăm aspectul pozitiv a celor care ne sprijină.

Apropo, zilele acestea nu ştiu ce m-a determinat să mă identific cu sloganul „Apreciez gustul celor care mă plac”. Colegul meu Ion Bădoi, director la „Opinia Teleormanului”  avea să-mi comenteze starea puţin obraznică în felul următor: „Superba modestie şi cochetărie feminină! Aveţi perfectă dreptate, doamnă!”. Şi puţin mai înainte ziceam că nu prea mă interesează ce gândesc  alţii despre mine, dar de fapt, sunt un fir al neamului nostru, care interferează cu glasului satului, anume vocea care te modelează, căci omul tradiţiei ştia ce spune, atunci când a izbucnit replica demult devenită simbol pentru unii şi osândă pentru alţii.  Sper că gândurile nu m-au dus prea departe de parteneri. Tocmai avea să destăinuiesc acest mister al partenerului, care are un gust fin în alegerea prietenilor.

Editura Cartier. O instituţie care merită graţia oricărui cetăţean din Republica Moldova pentru promovarea culturii şi valorificarea bogăţiei spirituale a poporului nostru. În acelaşi timp a găsit de cuviinţă să ne sprijine necondiţionat în debutul nostru editorial, prin sfaturi concrete, designul copertei şi aprecierile stimulative.

Ziarul Făclia. Un prieten de zile mari. Colegi de suflet, care ne-au susţinut şi au lăudat intenţia. Vorba Dlui Tudor Rusu, redactorul şef: „Trebuie să vă susţinem, că doar sunteţi ca nişte copilaşi... şi cum să nu ajuţi un copil care învaţă să meargă, e o datorie omenească, dar mai ales pe Mariana care e prietenul Făcliei”. Ce să mai comentezi în asemenea sfaturi? Îi mulţumeşti Domnului, dar şi mamei care m-a adus pe această lume ca să fiu apreciată şi susţinută.

Centrul Educaţional Pro Didactica. Dacă ne-am gândit vreodată că alternativa este alternativă, iertaţi-mi tautologia intenţionată, atunci în cadrul CE Pro Didactica e aberant să apreciezi instituţia ca o anexă a învăţământului. Un centru care susţine în permanenţă sistemul educaţional din Republica Moldova cu cea mai vrednică orientare pro-europeană, este o echipă care vibrează în inima fiecărui pedagog, apreciem, în acest sens, contribuţia enormă pentru practicianul de la clasă. Colegele Liliana Nicolaescu-Onofrei, Viorica Goraş-Postică, Lilia Nahaba, Mariana Vatamanu – personalităţi ce au intenţia de a ne stimula cu intelectualitatea de cea mai înaltă probă, de a aprecia, aşa cum ştie un învăţător a-şi mângâia pe cap elevul silitor. Cu toţii ştim că recompensa pentru această mângâiere învăţătorii o recapătă în timp şi savurează din ea. Discipoli cuminţi, încercăm să promitem că nu vom dezamăgi susţinerea dumneavoastră, mai mult, vom încerca să privim limpede în acţiunile comune ce ne conturează activităţile deloc profitabile financiar, dar enorm de valoroase în depozitarea umană.

Asociaţia Generală a  Învăţătorilor din România (AGIRo). Nu e oare un vis să ştii că te apreciază un frate şi, iertaţi-mă, nu mai mare, aşa cum se obişnuieşte să se spună, ci un frate egal, geamăn, nu ştiu cum să spun. De fapt nu pretind să fiu originală prin această constatare, recunosc, îl citez pe colegul nostru Viorel Dolha, preşedintele AGIRo din cuvântarea pe care avea s-o facă în 22 octombrie 2009 la Conferinţa Ştiinţifică Internaţională de la IŞE. Nu vom crede că a făcut-o pe post de invitat, iar doza de reverenţă îi era necesară. A spus-o chiar şi la Bucureşti că noi, românii moldoveni (surâd, dar şi îmi place) avem ceva special în organizarea unor lucruri într-un mod profesionist. Să presupunem că e un avans, dar e destul ca să te apuci de „curăţenie generală”, or, să te apuci să demonstrezi şi să crezi chiar tu, că poţi fi un profesionist. „Măi, fraţilor, o să vă luăm să ne fiţi şefii noştri!”, cu un talentat accent ardelenesc ne îndemna preşedintele Dolha. Voi ştiţi să organizaţi bin(n)e lucrul. Sunteţi destul de principiali ca să nu faceţi lucruri serioase. Uite aici, dragă cititorule, te rog şi te oblig să apreciezi de rând cu noi gustul fin al partenerului nostru! Mă înclin, Domnule Dolha şi vă spunem că vom stărui să adeverim cele spuse de Dumneavoastră. Nu, nu pentru a fi şefii Dumneavoastră, ferit-a Sfântu, ci pentru a ne demonstra nouă înşine că merităm să vă fim parteneri!

Colegiul Pedagogic Alexei Mateevici. Aş fi vrut să mă las alintată de exaltările colegilor, ieri profesorii mei, dar mă tem că mă voi prinde cu arcanul... De aceea insist să mă gândesc la perseverenţa atitudinii pe care o au plămăditorii de suflet de dascăl, din Casa cu Suflet de Lumină, cea care m-a făcut azi să ştiu unde stau, să ştiu ce fac şi să merg înainte ducând flacăra aprinsă de ei.  Când mă gândesc la acest partener, asemuiesc starea de spirit exact cu cea pe care o am faţă de casa părintească: grijă maternă/paternă, sprijinul şi rigoarea, principialitatea şi disciplina. Anume de aceste calităţi are nevoie un administrator al  revistei, căci la fel este o instituţie care formează pedagogi. Faptul că interesul accede spre inimile profesorilor mei, mă obligă să onorez prezenţă Domniilor sale în revista noastră, cu un statut de excepţie, acordând spaţiu editorial cu multă responsabilitate. Acceptând termenul de partener ne obligăm reciproc să stabilim relaţii mutuale, necondiţionate material, dar insistent valoric în formarea viitorilor învăţători. Dragii mei colegi, sunt absolut împăcată de faptul că tema pentru acasă dată de Colegiul Pedagogic Alexei Mateevici, la absolvire în anul 1996, mi-o execut cu multă osârdie. Să fiu sinceră, de multe ori mă trezesc din somn, fiind alertată de nepregătirea temelor pentru acasă şi anume cele date de colegiu... să fie o mustrare de conştiinţă?... deşi voi fi aici nemodestă să spun, că am fost o elevă eminentă.

Am completa acum spaţiul de mai jos cu numele colegilor noştri, reprezentanţi ai instituţiilor de învăţământ din Republica Moldova, care în datoria modernizării aplică cele mai harnice metode, ba chiar să aboneze din cont propriu instituţia în care activează, sau care face premeditat şi motivat un gest de discuţie în cadrul cercurilor, reuniunilor pedagogice a materialelor expuse în revista ce ne leagă pe toţi prin cuvântul, aşteptat demult a-l spune. Ne înclinăm în faţa Domniilor Voastre şi vă mulţumim că existaţi. Vom încerca să nu vă supunem răbdării din partea noastră şi să ne iertaţi dacă păşim uneori cam deocheat, dar credeţi-ne, avem de abia nouă luni!

Lăsăm un spaţiu liber pentru eventuali parteneri, care poate mai ezită să vadă în noi adevăraţi colegi. Dar suntem răbdători, că de altfel, cum vom şti gustul pâinii adevărate, cea cu rouă, muncită, chinuită şi aburită?!