Profesorii merită atenție multă, cuvinte pentru încurajare și diplome:)))

Știri pozitive în educație:
Emisiunea Țara lui Dogaru cu Vitalie Dogaru, Sergiu Musteata, Daniela State, Melania Boboc și Mihai Lașcu.
Profesorii merită atenție multă, cuvinte pentru încurajare și diplome:)))http://www.publika.md/emisiuni/tara-lui-dogaru_391.html
Mulțumim mult, Publika TV pentru promovarea imaginii pozitive a profesorului.

De ziua Profesorului la Cine vine la noi?

Vom scăpa de manuale? 
Despre o evaluare mai umanizată.
Despre cea mai bună revistă pentru cadrele didactice.
Ce lipsește profesorului modern? 
Cu profesionista echipă de la Cine vine la noi? 
http://trm.md/…/cine-vine-la-noi-emisiune-din-5-octombrie-…/

Iată ce înseamnă să fii profesor: inteligent, modest și delicat.

De multe ori când le vorbesc profesorilor despre evaluare, le spun că eșecul nu este prevăzut. Școala trebuie să fie pentru elev o casă unde el este sigur că va avea succes, iar pentru acest succes trebuie să găsim timp, să ne sacrificăm, să iubim copiii! Profesorii, drept răspuns, mă întreabă: când să recuperăm? când să ameliorăm? avem doar oră pe săptămână, nu avem timp!

Este aproximativ ca și medicul care spune că nu mă uit la bolnav, pentru că programul meu de lucru s-a sfârșit! Un răspuns demn mai jos. Impresionant!

Iată ce înseamnă să fii profesor: inteligent, modest și delicat.

Citat: 

Doamna Eva Popa, prima mea învăţătoare (la Crihana Veche, Cahul), căreia îi voi fi recunoscător toată viaţa. Dincolo de tactul pedagogic și calitățile sufletești deosebite ale doamnei învățătoare Eva Popa, un caz din viața mea rămâne de neuitat. Ca să înțelegeți ce fel de om este, trebuie să fac o mărturisire. În primăvara anului 1973, pe când eram elev în clasa întâi, am fost internat în spital, la Cahul, timp de mai bine de o lună și jumătate, iar doamna învățătoare Eva Popa, această româncă inteligentă, modestă și delicată, m-a vizitat la spital aproape în fiecare zi, făcând după orele de la școală drumul din sat până la oraș, pentru a-mi preda toată materia, fără să fi fost rugată de cineva sau obligată. Datorită efortului dumneaei am încheiat anul cu nota maximă pe linie. Atunci am înțeles pentru toată viața ce înseamnă și cât de important este să te poți dărui altor oameni și neamului tău. A fost cea mai frumoasă lecție pe care mi-a dat-o.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=462859290411882&set=a.101675919863556.4066.100000634445514&type=3&theater

REGULAMENTUL de atestare a cadrelor didactice din învăţămîntul preşcolar, primar, secundar, special, complementar, secundar profesional şi mediu de specialitate.

Obiectul lecturii matinale l-a constituit Anexa nr.1 la ordinul nr.453 din 31.05.2012 REGULAMENTUL de atestare a cadrelor didactice din învăţămîntul preşcolar, primar, secundar, special, complementar, secundar profesional şi mediu de specialitate. 
Reflecție:
Prima impresie: foarte clar.
Secundo: just.
Tertio: elementul de noutate - creditul, harta creditară, susținerea gradului didactic II în fața comisiei municipale, raionale, schimbări în structura raportului (neesențiale) etc. 

Quatro: salutar: 16. Activităţi de parteneriat cu ONG de profil, activitate de voluntariat 60 ore (2 credite); 8. Pregătirea şi publicarea articolelor ştiinţifice, didactice în reviste de specialitate şi culegeri de articole - 90 ore pentru un articol - 3 credite

Quinto:

Vag, confuz, neclar (se merită de revăzut, de completat): 

Se vor echivala cu 70 de credite profesionale următoarele forme de dezvoltare profesională şi formare continuă: Susţinerea tezei de doctor în ştiinţe pedagogice sau în domeniul de specialitate.

doar o dată la 5 ani poți beneficia de diploma de doctor???????????

ibidem: 

Se vor credita cu 30 de credite profesionale următoarele forme de dezvoltare profesională şi formare continuă:
1. Obţinerea în perioada respectivă a unei noi calificări sau absolvirea unui program de recalificare profesională;
2. Absolvirea studiilor de master în domeniul ştiinţelor educaţiei sau a domeniului de specialitate;

Concluzie: Reiese ca doar o dată la cinci ani poți beneficia de diploma care este conferită pentru toată viața. 

15. Au dreptul la depunerea cererii pentru solicitarea gradului didactic cadrele didactice care întrunesc următoarele condiţii:
a) au studii superioare în disciplina predată conform diplomei de specialitate1/diploma de recalificare;
b) au acumulat numărul necesar de credite profesionale pentru gradul solicitat2;
c) au fost confirmate în funcţie.

Ce se întâmplă cu învățătorii, care de o viață activează la învățământul primar absolvenți ai Colegiilor Pedagogice, care au în diplomă scris: studii superioare incomplete și au ales să realizeze studii superioare la o altă facultate decât învățământul primar, pentru dezvoltarea profesională.

60 % din învățători au această situație.
Acum trebuie să se recalifice.

Oare competența profesională acumulată de-a lungul anilor nu este destulă? Trebuie confirmată printr-un an de studii cu lucrări și teze? Poate, deși mă îndoiesc.

Sunt de acord în cazul în care un învățător a ales să acceadă la studii superioare la ASEM sau Universitatea Agrară, sau Academia de transporturi... Poate la discipline exacte unde nu s-a realizat programul de psihopedagogie, însă ce ne facem cu armata de învățători, care au ales Facultate de Litere, Limbi străine, Istorie?

O recomandare ar fi să se revadă anexele la diplomele superioare și să se constate prezența disciplinelor: psihologie, pedagogie și metodici.

Ce credeți?

Sunt dispusă să gândesc altfel în cazul în care vor apare argumente de convingere.

ULTIMA LECŢIE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA LECŢIE DE RĂZBOI

Închei lectura romanului Cafeneaua Pas–Parol de Matei Vișniec și mă cufund într-o altă lectură atât de populară în acești ani - Romanul Tema pentru acasă de Nicolae Dabija. O stare de evadare mă încearcă în primele pagini dedicate intelectualității basarabene. Pe de o parte, încă nu am răspuns, dacă poate un intelectual să se salveze pe sine și să salveze lumea, așa cum caută acest răspuns Epaminonda Bucevschi, Manase Hamburda și Mihail Iorca – eroii lui Vișniec. Meditația despre rolul intelectualului în vremuri de haos este punctul de tangență între două situații narative absolut diferite. 
Mă desprind așadar de la lectura literal-enigmatică a Cafenelei, chiar dacă mi se invocă o aceeași transformare a eroilor în marionete, și intru într-un spațiu real, spațiu în care te regăsești prin istoria pe care o cunoaștem și nu prea, de la bunei și părinți.
Rătăcirea în Siberia a unui intelectual basarabean, un profesor pe nume Ulmu, domină gândurile mele pline de întrebări. O groază te cuprinde la simplul gând că, un intelectual poate distruge omenirea, așa cum se percepe prin omnisciența locotenentului Kudreavțev. Individul este indignat de profesia oamenilor care stăpânesc arta oratorică, așa cum erau cărturarii din penitenciar. O consideră inutilă și crede că lumea ar pieri dacă toți ar gândi și nimeni nu ar munci. 
Un profesor care predă arta cuvântului prin poezia lui Eminescu își scrie un destin tragic prin propria simțire. Portretul poetului fusese aruncat undeva după catedră și înlocuit cu cel al dictatorului Stalin. Elevii săi, cei pe care El i-a învățat, cei cărora le-a sădit în suflet dragostea de neam, limbă și aproapele său - ajunse să demonstreze prin comportament atitudinea față de literatură, față de marele Eminescu. De fapt, tot ei au scris destinul profesorului, căci portretul lui Stalin a ajuns undeva după catedră, iar al lui Eminescu în fața clasei. Pentru aceasta, copiii au avut a gândi dacă a fi om în viață este o artă sau un destin. Le-a predat ultima lecție de dragoste care fusese întâia lecție de război moral în viața sa. 
Una din temele pentru acasă propusă elevilor a fost definirea dragostei. Nu a priceput Domnul profesor că, o tema dată elevilor săi este în primul rând o temă dedicată propriilor căutări. Ca să cunoști tema pe care ai a o preda elevilor, nu poți veni nepregătit. Și nu e destul să citești undeva ce înseamnă iubirea. Trebuie să o încerci.
Tot Eminescu avea să fie cel care o adusese pe Maria Răzeșu în Siberia. Mai exact - o carte împrumutată de profesor uneia dintre cele mai silitoare eleve, mai târziu soție și mamă a fiului său. Fata zveltă, năltuță, cu gâțe negre, lungi nu a vrut să scoată din Biblie dragostea, propunându-și să străbată mii de ani spre steaua care a răsărit în viața ei. Calea atât de lungă era cea spre Kolâma - un nume împletit din durere, lacrimi, moarte și destine, acolo unde omul lasă orice speranță.
Intru într-o lectură decodată prin cuvântul spus flexibil de marele poet, acum și excelent romancier. Orfelinatul, cel care mă cheamă în cartea scriitorului, are să-mi facă legătură cu fiece pagină pe care urmează să o citesc.
Chiar dacă unele pagini le citesc pe plajă, la mare, acolo unde sufletul se îngână cu fericirea, iar valurile deschid pagini noi ale vieții, tragismul fiecărei pagini nu mă lasă să las cartea. O citesc cu pasiune. Vin de la mare îngândurată. Un băiat de vreo 12 ani vede cartea în mâna mea și zice: 
- Doamna Profesoară, citiți romanul Tema pentru acasă? 
- Da? 
- L-am citit! E de groază! 
Groaza mă ţine în suspans cu fiecare întâmplare. De fiecare dată credeam că eroii nu mai scapă, deși tragic am pierdut-o pe Maria Răzeșu.
Lectura la final. În sfârșit: tema pentru acasă. În școală era întuneric. Pătrunseră pe coridoarele largi, scufundate în beznă. Iată aici studiase clasa a douăsprezecea. Imaginea vizuală se intensifică din ce în ce, iar sufletul crește ca o pâine: A deschis ușa și, dibuind a întins mâna către întrerupător, pe care îl apăsase demult nu o singură dată. Se afla la locul lui vechi.
L-a atins și…
…în încăpere s-a făcut lumină. 
Profesorul Ulmu descoperi, brusc, incredibil, o clasă plină cu elevi, care stăteau fiecare în banca lui, numai că erau școlari cărunți, oameni maturi, da, da, sunt ei, îi recunoaște…
Întâlnirea cu absolvenții încărunțiți, poate a fost cel mai tare moment al cărții. Lectură și lacrimi. Puternicul cuvânt al scriitorului a restituit cititorului ceea ce a așteptat: prezentarea temelor de acasă, după școala vieții. Ei nu au uitat și, poate viața întreagă care au trăit-o până în întâlnirea cu profesorul lor, au visat această lecție, care le-a rămas ca o datorie de elev, dar și ca o mare răspundere în fața destinului trăit de dascălul lor. 
A fi om – o artă sau destin?! Însuși profesorul și-a dat tema în fața elevilor săi. Bunătatea, sinceritatea, sacrul, profesorului ne fac să îngenunchem în fața acestuia și să conchidem că a fi om este o artă. Să știi să iubești, să speri, să vrei să trăiești chiar dacă trebuie să treci 240 de ani de detenție – iată adevăratele valori umane.
A fi om este și un destin, căci fiecare și-l scrie după cum a fost educat, după cum a fost neamul lui, după cum își îndreaptă cârma vieții.

Mariana MARIN

LECTURA ESTE INTERZISĂ?!

Activizarea valorilor contextuale ale mesajului literar

Dr. Mariana MARIN,

cercetător științific, Sectorul Educație Lingvistică și Literară,

Institutul de Științe ale Educației

Motto: Omul se prelungeşte în artă precum arta în om.

• Evocare. Citesc. Sunt Otilia lui George Călinescu şi trăiesc drama singurătăţii. Explorez viitorul meu care este unul ambiguu, departe de mult visata fericire. Comportamentul meu este derutant. Sunt capabilă de emoţii puternice, trec brusc de la o stare la alta. Sunt copilăroasă şi în acelaşi timp matură, dovedind o grijă maternă faţă de Felix pe care-l protejez ca pe un orfan. Sunt în drept să cred ce vreau despre Otilia, adică despre mine. Pot să mă condamn, dacă nu sunt destul de puternică, or, pot să cred în viitorul meu dacă sunt curajoasă şi plec într-o călătorie la Paris – oraşul maturizării, cel care îmi schimbă viaţa. Păşesc înapoi şi conchid că, eu personajul vieţii mele, care seaman cu Otilia pot să-mi influenţez viitorul, întotdeauna existând o altă şansă, una cu siguranţă fericită. Ies din lumea textului, obiectivez experienţa şi înţeleg că azi este prima zi din restul vieţii mele şi am şansa s-o iau de la început. Datorită Otiliei? Datorită lui Călinescu? Datorită mie, pentru că am ales să citesc.
• Poate cu greu intru în iluzia că sunt Don Quihote. Şi totuşi sunt personajul lui Miguel Cervantes de Saavedra. Sunt un nobil de la ţară, sărac, dar mândru de titlul meu nobiliar de ,,hidalgo”( în spaniolă ,,hijo de algo”’- fiul unuia care a fost ,,cineva”, om de viţă veche). Sunt cititor pasionat de romane cavalereşti, îmi propun să reînviez instituţia ,,cavalerilor rătăcitori” de odinioară, şi astfel călare pe slăbănogul meu cal, Rocinante, şi însoţit de mucalitul ţăran Sancho Panza ca scutier, pornesc ,,în ajutorul celor slabi şi năpăstuiţi”. Intrând în lumea romanului spaniol, mă confund cu eroul meu şi nu înţeleg la un moment dacă am un deja vu sau poate e o rutină... Ies mereu înfrânt, suferind tot felul de necazuri şi umiliri, mereu luat în râs de ceilalţi. Şi omul drag, pe alocuri, – prietena, soţia, colega, or, dacă sunt Don Quijote - ţăranca simplă Dulcineea, cum o botezasem chiar eu, nu mă lasă în pace, iar la cavalereştile mele atenţii, ea îmi răspunde crud şi perfid.Mereu mă bat cu morile de vânt, ies din lumea lui Quijote, intru înapoi şi îmi dau seama că nu este nici o diferenţă.Dacă aleg să trăiesc ca el, eroul inimii mele – nu am de pierdut sau poate pierd multe... Eu aleg, cartea continuă cu mine, eu o voi scrie şi astfel prelungesc viaţa romanului, dar şi pe a mea.

• Metafora personajului este mult prea complicată şi în acelaşi timp simplă, dacă acceptăm să medităm asupra lectorului, lecturii, cărţii şi a artei în general. Cărţile nu sunt periculoase? „Secolul al XVIII-lea a dezvoltat concepţia unei lecturi păcătoase, practică perversă şi ruşinoasă. Romanul a fost denunţat de oamenii bisericii ca fiind imoral, corupător al moravurilor, o lectură inutilă, periculosa in fide („primejdioasă pentru credinţă”), contrară valorilor cu care erau asociate femeile în morala socială: castitatea, fidelitatea, modestia, pudoarea. Făcând din femeie complicea favorită a lui Satan, discursul clerical a demonizat lectura pasională a romanului, obstacol în calea mântuirii sufletului acestor păcătoase Eve cititoare. Procesul de identificare cu personajele romanului face parte din această patologie demoniacă a lecturii.[5]

• Pe cât de periculoasă este astăzi lectura, în mileniul al treilea? Găsim un răspuns simplu – deloc periculoasă, inofensivă şi paşnică. Pentru simplu motiv că, nu se citeşte! Lectura nu mai este o preocupare comună pentru omenire. Mai degrabă a devenit o metodă pentru care cercetătorii scriu dileme, polemici şi soluţii. Şi încă ceva: sursa cunoaşterii în secolul al XVIII-lea era aproape una exclusivă – cartea. În contemporaneitate cueu afirmi acest lucru. Sursele cunoaşterii au devenit cele informatice, digitale, computerizate, tehnice etc.
• Totuşi nu sperăm că vom scăpa de carte. Societatea informaţională în care ne aflăm tinde spre era conştiinţei, care este una superioară şi pe care omenirea o poate desăvârşi doar prin artă. Cartea, opera literară, textul literar ca şi elemente ale artei sunt generatoare de resurse psihologice şi educaţionale.
• Marele Kant afirmă că poezia (=literatura) posedăvalori educaţionale imanente, capacitatea de a autocontempla, de a reflecta şi a aprecia lumea pe care o creează, este libertatea autogenerată prin raportare suprasensibilă la natură (la obiectiv) [cf. 6]. Acţionând asupra sferei emoţionale aceasta îşi îndeplineşte rolul de mediator, de consilier. Contopindu-se cu atmosfera ce domină în „carte”, cititorul plânge, râde, este melancolic, zboară, visează, aleargă, dansează, iubeşte. Trăită intens, emoţia devine sentiment, iar mai apoi – un mod de viaţă. Contactul cititorului cu opera literară exercită o influenţă asupra dinamicii în experienţa de viaţă.
• Concepţia literaturii ca artă ne aminteşte că aceasta are proprietatea gradualităţii, or, omul se prelungeşte în artă precum arta în om. Datorită omului cartea are existenţă. Receptorul de literatură devine cel care renaşte viaţa cărţii prin fiecare lectură. Cartea are atâtea vieţi de câte ori este citită. Cu fiecare cititor ea obţine un nou sens, fiind interpretată în maniera propriei experienţe de viaţă şi estetice.
• Negocierea în sensuri [cf.1] este tocmai confruntarea cu sine, confruntarea cu viaţa exterioară, iar cartea ca şi pasărea Phoenix renaşte în această zbatere pentru existenţă. O carte necitită e o carte inutilă, e una de nonsens. Omul cititor devine sensibil pentru frumos, apt de a recepta valori şi a crea valori. Aşadar, prin lectură se realizează educaţia pentru şi prin valori. Orientarea axiologică este exprimata prin identificarea cititorului cu personajele din operă, care îi sunt mai apropiate din perspectiva orientării sale valorice şi care pot incita coparticiparea sa la universul ideatic al operei (,,Cum ai acţiona tu în locul personajului?”, „De ce ai proceda anume aşa?”, „Cum îţi califici acest comportament?”, „Care este personajul cu care în nici un caz nu te poţi identifica? De ce?”) [ cf. 9 ].
• Ca să se producă interacţiunea cititorului şi a cărţii există un demers pe cât de clar pe atât de complicat, adresat celor care îngrijesc de formarea cititorului. Aşadar, cercetătoarea Judit Langer [apud 6] susţine că trebuie să înveţi a păşi din exterior spre interior. Intri în lumea textului şi uiţi de tine omul şi prelungeşti în carte. Eşti în interior şi explorezi lumea textului. Păşeşti înapoi şi regândeşti datele pe care le ai. Ieşi din lumea textului şi obiectivezi experienţa.
• Şi totuşi cărţile sunt periculoase! În era informaţională. Atunci când nu se citeşte… carte de valoare. Profesorul urmând principiul valorii artistice certificate va recomanda elevilor o lectură probată în toată plinătatea acestui cuvânt. Curriculumul vizează această orientare, or, lista de lecturi poate porni de la documentul şcolar.
• Pericolul ţine de cartea-kitch, care este atractivă, posibil, prin imagini, prin situaţiile care se evidențiază problemele, interesele vârstei, dar care nu atestă valori artistice prin mesajul său. A citi o carte de valoare care să răspundă în acelaşi timp la câteva criterii – să fie în conformitate cu vârsta, interesului, preocupările cititorului, dar şi o încărcătură afectivă sporită este foarte important în formarea personalităţii.
• Profesorul este prioritar în acest demers, căci este „omul care aduce cartea”. Este responsabil de călătoria prin lumea cărţii pentru motivul ca cititorul să înveţe experienţa de lectură. Este ca şi cum ai merge printr-o pădure întunecoasă cu firul Ariadnei. Etapele lecturii conştiente vor porni de la motivarea lecturii. Elevul, mai ales la vârsta adolescenţei, este greu de convins să citească, dacă nu parcurge o motivaţie, poate fi şi extrinsecă.
• Încă un pericol vine dinspre noi, cei care îngrijim de elevii noştri prin lectură. Modelul cadrului didactic cititor este mai mult decât important. A citi o carte, a împărtăşi elevilor din experienţa pe care o ai în legătură cu această carte este tot atât de important cum ai desfăşura lecţia. Astăzi căutăm tot mai multe metode ca să atragem atenţia asupra unor mesaje de viaţă. Ghidat, elevul va putea delimita valoarea de nonvaloare sau de falsa valoare.
• Organizarea unui joc Este interzis să citeşti, aduce beneficii demersului lectoral. Activitatea constă în desfăşurarea unei secvenţe de lecţie, în care elevii şi-ar prezenta cartea citită printr-o idee - interdicţie. După cum fructul dorit este cel interzis, astfel şi lectura prezentată de elevi ar putea fi dorită.
• Nu ştiu dacă e cazul să citiţi despre un plăcintar care avea vocaţia de a coace plăcinte, aceasta fiind unica sursă de existenţă a familiei. Nu cred ar fi bine să citiţi despre modul în care apărea acesta în sat şi îşi reclama marfa. Este interzis să afli ce s-a întâmplat cu el după ce a adus o plăcintă mare cât roata unui car la masa boierului care iubea plăcinte. Nu sunt sigur dacă trebuie să aflaţi despre ce aveau a păţi slugile care au uitat să pregătească plăcinte la masa boierului. (Cu referire la povestirea „Istoria unei plăcinte” de Constantin Negruzzi).
• O analiză a acestei prezentări ne convinge despre încurajarea acţiunilor de a citi, prin expunerea unor momente de curiozitate maximă. În acelaşi timp, cititorul exprimă preferinţa sau admiraţia pentru anumite pasaje de lectură. Este un mare secret să ştii că în viaţă cineva îţi poate purta norocul, iar altcineva poate să-ţi poarte nenorocul. Este periculos să citeşti despre Marinică, eroul cărţii mele care a înţeles greul în viaţă. Ar fi bine să ştiu doar eu visul lui Marin. Mai mult, consider că nu e cazul să aflaţi despre cine l-a ajutat să-şi îndeplinească visul. Nu sunt sigur că trebuie să ştiţi şi voi despre ce şi cât trebuie să învăţăm ca să fim admişi la liceu. (cu referire la romanul „Viaţa ca o pradă” de Marin Preda).
• Caracterul ludic al activităţii nu trebuie exagerat însă, pentru ca să nu dezvoltăm un egoism învăţat. Ascultătorii vor înţelege că este un joc, însă pentru noi, dascălii acest joc îşi are un loc important în dezvoltarea interesului şi a motivaţiei pentru a citi.
• E greu să înţelegeţi de ce Simion era agresat de copiii din curte. Şi nici nu e cazul să ştiţi cum şi-a hotărât întrebarea, pentru că în povestirea lui Guy de Maupassant „Tatăl lui Simion” un băieţel a hotărât soarta mamei sale. Am aflat un mare secret cum Simion a căpătat încrederea colegilor săi.
• Este interzis să ştii că pentru unii este atât de simplu şi real faptul de a avea un tată, iar pentru alţii este un vis spre care trebuie să râvneşti. Aventura interdicţiei va provoca interesul pentru lectură, iar ca să potolim această sete, organizarea imediată a unui atelier de lectură în clasă este şi mai binevenită. Periculoase sunt lecţiile dedicate lecturii în care nu se realizează principiile artei, în care elevul este lăsat să rătăcească prin pădurea narativă fără să ştie unde sunt potecile răbdării, ale iubirii, bunătăţii.
• Periculoase sunt lecturile nediscutate, neîmpărtăşite. Periculos este să nu ştii despre cărţi, care sunt ca oamenii. Pe multe le întâlneşti la tot pasul, dar nu-ţi produc nici o impresie: le uiţi imediat. Cu unele te întâlneşti de nevoie. Sunt altele pe care îţi aminteşti că le-ai iubit, dar nu-ţi mai spun nimic şi câteva care pur şi simplu n-au vrut să te iubească. Dar sunt şi cărţile de care rămâi cumva îndrăgostit: crezi că le-ai uitat şi totuşi le duci atât de tare dorul…Sau cărţile cărora le-ai presimţit miracolul fără să le fi cunoscut vreodată. Cărţi gata să te iubească…”

Bibliografie selectivă:


CORNEA, P., Introducere în teoria lecturii, Iaşi, Editura Polirom, 1998, 256 p.

ECO, U., Şase plimbări prin pădurea narativă, Craiova, Editura Pontica, 1997, 189 p.

HEIDEGGER, M., Originea operei de artă , Bucureşti, Editura Univers, 1982

JAUSS, H.R., Experienţă estetică şi hermeneutică literară, Bucureşti, Editura Univers, 1983

OFRIM A. Cum citeau femeile. Reprezentări ale lecturii femi­nine (apărut în Dilemateca, anul III, nr. 31, decembrie 2008)

http://dilemaveche.ro/sectiune/dilemateca/articol/cum-ci­teau-femeile-reprezentari-ale-lecturii-feminine

PÂSLARU, Vl., Introducere în teoria educaţiei literar-artistice, Chi­şinău, Editura Museum, 2001, 312 p.

PÂSLARU, Vl., Concepţia estetică a lui Ştefan Lupaşcu şi principiul priorităţii receptorului, în Didactica Pro, nr. 1 (5), Chişinău, 2001. 3p.

PÂSLARU, Vl., Valoare şi educaţie axiologică: definiţie şi structura­re în Didactica Pro…, 2006, nr. 1, p. 3-8

ŞCHIOPU, C., Simularea întâlnirii cu personajul literar, în Limba română, nr. 5-9, Chişinău, 2005, 4p.

Literatura artistică:

CERVANTES. Don Quijote de la Mancha. Vol. I, II. Editura Paralela 45, 2004

CĂLINESCU G., Enigma Otiliei. Editura Litera Internaţional, 2001.

NEGRUZZI C. Negru pe alb. Editura Litera, 2004.

PREDA M., Viața ca o prada. Editura Cartex, 2004

MAUPASSANT de GUY „Tatăl lui Simion”. Editura Gramar, 2012.

Jurnal profesional de călătorie: Râşcani, Soroca, Donduşeni

Nordul Moldovei se caracterizează prin oameni deosebit de harnici, prin învăţători serioşi şi dornici de a descoperi tainele schimbărilor în educaţie.

MEMORIU DE ACTIVITATE

CENTRUL EDUCAŢIONAL PRO DIDACTICA

  

Formator: Dr. Marin Mariana

Subiectul:  

1. Lecția modernă de limba română.
2. Didactica disciplinei limba şi literaturii române din perspective curriculumului modernizat.

Perioada de desfăşurare, instituţia, localitatea:

Octombrie, 2011, Râşcani, Soroca, Donduşeni

Nr. persoane: (lista se anexează)

SCOPUL ACTIVITĂŢII:

Formare de competenţe profesionale în didactica limbii şi literaturii române (clasele I-IV)  din perspectiva curriculumului modernizat.

OBIECTIVELE  ACTIVITĂŢII:

·         Să stabilească modalităţile de eficientizare a lecţiilor de limba română la treapta primară de învățământ;

·         Să proiecteze activităţile într-o manieră eficientă, modernă, axată pe competenţe;

·         Să manifeste competenţe de evaluare şi autoevaluare a  strategiilor didactice interactive;

·         Să elaboreze secvenţe didactice de integrare a strategiilor didactice interactive ce contribuie la formarea de competenţe.

Metode şi tehnici aplicate:

Prezintă-mă! (GPP); „Ştiu, vreau să ştiu, am aflat”; Brainstorming cu mapa de imagini; „Ilustrează prin desen cele auzite”; Tehnica „Mesajul în pahar”;  Joc de rol  Salata; Poster Turnuleţ; Clustering cu colţuri; Audiţia problematizată: Pensula muzicală, Textul şi muzica, Vocea magică; Joc suprarealist; Cercul de idei cu imagine; Comunicare nonstop; Zidul chinezesc; Inteligenţele multiple; Pălăriile gânditoare; Interviul în trei trepte; Tehnica 3 idei principale; Constatatorii, Scepticii, Optimiştii; Târgul de idei, Licitaţia de idei, etc.

EVALUAREA INIŢIALĂ PRIN ANALIZA DE NEVOI (SINTEZĂ):

Pro Seminarul realizat în prima sesiune a derulat din perspectiva a două deziderate: Cunoaşterea şi motivarea cursanţilor pentru activitatea de formare continuă.

S-a  constatat necesitatea abordării ştiinţifico-didactice a conceptului de competenţă, care de la bun început a părut a fi mai anevoios de perceput. Activitatea Ştiu. Vreau să ştiu. Învăţ a mobilizat activitatea de cunoaştere şi în scurt timp formabilii au intrat în posesia instrumentarului teoretic pentru a conştientiza demersul experimental.

Stabilirea reperelor de bază a domeniilor de competenţe-cheie a constituit baza motivaţională a trainingului şi s-a axat pe realizarea convingerilor proprii în valori psiho-pedagogice.

ACTIVITĂŢILE PROIECTATE:	REALIZARE:
Prelegere problematizantă Care sunt cerinţele pentru o lecţie modernă?	S-a desfăşurat creativ, energic; Aşteptările au conturat achiziţia de strategii interactive noi, informaţia inovaţională, modalităţile de implementare, cunoaşterea colegilor; precum şi necesitatea de a urmări formarea competenţei, fără ca să ocolim obiectivele care sunt un demers necesar.
Pe ce clasificări a tipurilor de lecţii se axează învăţământul primar modern?	Formabilii au dedus ideea că fiecare lecţie netradiţională trebuie să fie tradiţională, întrucât sala de clasă poate deveni o închisoare pentru elevi, dacă în ea persistă stilul de predare clasic.
Ce verbe nu se utilizează la formularea obiectivelor operaţionale? Ce norme trebuie respectate la formularea obiectivelor operaţionale	Învăţătorii au construit o agendă cu notiţe paralele în care au reformulat unele obiective operaţionale greşite, punând accentul pe elev în calitatea lui de formabil şi neapărat au respectat modelul propus de cercetătorii Mager şi Landsheer.
Cum se convertesc subcompetenţele în obiective?	Modelul propus pentru clasa I a fost analizat prin dezbateri, unele păreri au fost confruntate cu cerinţele curriculare. Învăţătorii au construit un tabel similar pentru clasa a II-a.
Etape de formare a competenţei	Cursanţii au formulat concluzii cu privire la etapele de formare a competenţei, au dedus că aceasta  nu este direct observabilă, că o subcometenţă trebuie să fie planificată pe parcursul unui an de cel puțin 3 ori ca să corespundă modelului de formare a competenţei. Prin tehnica 3-2-1 au stabilit priorităţile lecției de limba română în raport cu sistemul general de lecţii.
Sugestii metodice pentru proiectarea orelor de comunicare	Participanţii au trecut în revistă tehnicile propuse în suportul de curs, iar prin tehnica preferinţelor au ales să discutăm despre efectele formative şi posibilităţile de realizare în cadrul orelor de comunicare a următoarelor tehnici: „Asocieri libere”„Agenda cu notiţe paralele” „Lanţuri asociative” „Pixul în pahar”„Acvarium” Pagina de jurnal.
Etapele de realizare a compoziției	Formabilii au fost solicitaţi să construiască schematic proiectul pentru o unitate de învăţare şi să stabilească locul destinat orelor de compoziţie. S-a constatat că unii învăţători solicită ca temă pentru acasă  - compunerea. S-a stabilit cerinţele pentru lecţiile date şi s-a lucrat pe modelul celor 5 de „NU”.
Tainele Cărţii.  Sugestii pentru desfăşurarea orelor	A fost propus ABECEul metodic al lecţiilor de Tainele cărţii. Învăţătorii au formulat concluzii şi au împărtăşit din propria experienţă idei cu privire la realizarea acestora. A fost apreciată cel mai mult tehnica Calendarul de lectură.

INTERESUL CURSANŢILOR PENTRU SUBIECTUL STUDIAT:

Strategiile didactice utilizate în vederea formării de competenţe de comunicare orală, de comunicare scrisă, de lectură şi de cercetare  au fost acceptate de către învăţători, iar în cadrul debifărilor au fost trasate anumite concluzii:

• a se  pune accent mai mare pe tehnicile ce solicită actualizarea experienţei de viaţă şi estetică a elevilor,
• a prelua ideea creării unui climat favorabil învăţării;     
• a  implica elevii în activitatea de autoînvăţare şi învăţare reciprocă ;
• a încerca şi realiza modificarea, dezvoltării şi perfecţionării stilului didactic ;
• a transforma sălile de clasă în adevărate ateliere de lucru şi învăţare pentru elevi;    

ACTIVISMUL,  GRADUL  DE IMPLICARE PERSONALĂ A CURSANŢILOR:

            Proiectarea demersului instrucţional a prevăzut implicarea fiecărui participant al trainingului de formare. În acest sens au fost valorificate competenţele de exprimare artistică; competenţele de comunicare şi relaţionare, competenţele psiho-sociale, prin capacităţile de adaptare rapidă la sarcinile propuse; prin valorificarea metodelor şi tehnicilor de cunoaştere şi activizare a elevilor.

           

DIFICULTĂŢI /PROBLEME:

Nu am constatat.

S-a lucrat un pic mai dificil, pentru că nu am avut curriculumul şi manuale.

DINAMICA / EVOLUŢIA GRUPULUI:

Grupul de cursanţi a demonstrat o achiziţie motivată, proiectând demersuri didactice bazate  pe concepte ştiinţifico-metodice, valorificând nevoia de schimbare, de trecere de la o pedagogie bazată pe cunoştinţe la una bazată pe competenţe.

OBIECTIVELE REALIZATE (NIVELUL LOR DE REALIZARE)

Obiective:

Nivel de realizare

·         Să stabilească modalităţile de eficientizare a de limba română; ·         Să proiecteze activităţile într-o manieră eficientă, modernă, axată pe competenţe; ·         Să manifeste competenţe de evaluare şi autoevaluare a  strategiilor didactice interactive; ·         Să elaboreze secvenţe didactice de integrare a strategiilor didactice interactive ce contribuie la formarea de competenţe.

Excelent Bine Excelent Bine

CE CARACTERISTICI SPECIFICE AŢI REMARCAT LA GRUPUL DE FORMABILI?

Grupurile de cadre didactice au avut întrebări destule, în acelaşi timp au prezentat un grad de pregătire bun. Ceea s-a remarcat este că unii învăţători au fost formatori în vara aceasta, fiind formaţi la IŞE. În acest sens s-a format un grup eterogen, iar lista de întrebări era diferită. Pentru unii era importantă clarificarea noţiunilor ce ţin de competenţa la limba română, iar pentru alţii era importantă ora de compoziţie.

CONCLUZII, SUGESTII

Din lipsa de timp am fost nevoiţi să suprimăm unele răspunsuri şi să oferim mai puţină interactivitate, recurgându-se la stilul prelegerii.

Ar fi bine pe viitor, în cazul unui curs scurt, de trei zile, să propunem cursanţilor oferta de conţinuturi, ca ei să-şi aleagă foarte concret o temă mai importantă.

Tot această ofertă poate constitui programa analitică pentru un curs deplin la didactica disciplinei limba română.

 Aşadar, propun următoarele teme:

Tema 1.CERINŢELE PENTRU O LECŢIE MODERNĂ DE LIMBA ROMÂNĂ.	Care sunt cerinţele pentru o lecţie modernă? Pe ce clasificări a tipurilor de lecţii se axează învăţământul primar modern? Ce verbe nu se utilizează la formularea obiectivelor operaţionale? Ce norme trebuie respectate la formularea obiectivelor operaţionale Cum se convertesc subcompetenţele în obiective?
Tema 2. SUGESTII METODICE PENTRU PROIECTAREA ORELOR DE COMUNICARE ORALĂ.	Metode specifice şi mijloace instrucţionale utilizate. Lectura imaginii. Eficienţa activităţilor de grup în construcţia demersului comunicării. Ce este un atelier de discuţie? Evaluarea competenţei de comunicare orală.
Tema 3. SUGESTII METODICE PENTRU PROIECTAREA ORELOR DE COMUNICARE SCRISĂ.	Ce este o competenţă de scriere ? Care sunt produsele competenţei de scriere ? Ce este un atelier de scriere ? Care sunt etapele unui atelier de scriere ? Care sunt etapele de realizare a compoziţiei ? Metode de lucru pe parcursul orelor de compoziţie. Metode de evaluare a competenţei de scriere ?
Tema  4. PROIECTAREA ORELOR DE LIMBA ROMÂNĂ DIN PERSPECTIVA CURRICULUMUL MODERNIZAT .	De la curriculum spre proiectul didactic. Proiectul didactic – construcţie şi realizare. Designul proiectului didactic. Cerinţe pentru un proiect didactic eficient. Atelier de elaborare a proiectelor didactice de lungă durată şi de scurtă durată.
Tema 5. TAINELE CĂRŢII. SUGESTII PENTRU DESFĂŞURAREA ORELOR	Textul literar şi rolul său de « regină ». Hermeneutica textului literar. Mecanismul de formare a interesului, motivaţiei şi a atitudinii faţă de lectură. Resurse eficiente utilizate în timpul orelor de lectură. Dinamica cititorului reflexiv. Tehnici de intensificare a interesului faţă de carte/lectură. Ce este un atelier de lectură. Cum se desfăşoară corect un atelier de lectură. În ce mod monitorizăm lectura elevilor. Sfaturi pentru amenajarea bibliotecii clasei. Calendarul de lectură. Jurnalul de impresii. Decada lecturii.
Tema 6. SUGESTII METODICE PENTRU PROIECTAREA SECVENŢEI DE REFLECŢIE ŞI EXTENSIE	Feed-back – ul lecţiei – verigă importantă în asigurarea retenţiei şi a transferurilor mentale. Tehnici eficiente  de realizare a secvenței de reflecţie. Ce este debrifarea? Cum se construiește un film al lecţiei? Cum realizăm conexiunile între lecţiile-bloc?

SUBIECTELE CE VOR FI INCLUSE ÎN CERTIFICATUL CEPD

1. Lectia moderna de limba română.
2. Didactica disciplinei limba şi literaturii române din perspective curriculumului modernizat.

ACADEMIA DE VARĂ - 2011

Provocările istoriei: Şcoala de Vară de la Târgu-Mureş

Între 4 şi 10 iulie 2011, la Târgu-Mureş, Centrul de Studii Transilvane din cadrul Academiei Române, sprijinit de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (finanţatorul principal, Guvernului României), de Instituţia Prefectului Judeţului Mureş, Consiliul Judeţean Mureş, Primăria Municipiului Târgu-Mureş, Universitatea „Petru Maior”, Institutul de Ştiinţe Socio-umane „Gh. Şincai” din Târgu-Mureş, alte instituţii administrative şi culturale, a organizat Şcoala de Vară cu genericul „Provocările istoriei ca ştiinţă şi disciplină de învăţământ la începutul mileniului trei”, ediţia a VII-a.

Detalii: http://anatolpetrencu.md/?p=303

Reflecţii  personale

Mănăstirea sf. Ilie

Înmânarea diplomei 

• Activitatea școlii de vară mi-a creat posibilitatea să stabilesc prioritățile profesionale legate de înalta misiune de valorificare și consolidare a probității morale.
• Căutările permanente ale soluțiilor de recuperare a identității naționale și-au găsit un răspuns exemplar în contextul Școlii de Vară.
• Inspirația de a modela suflete umane după modelul academicianului I.A. Pop a persistat în sufletele noastre, astfel repetându-se acel sentiment repetat și de necrezut după un an, în care l-am admirat pentru prima oară.
• Fiecare zi a acestui stagiu și-a lăsat impresionantul efect de profesionalism al organizatorilor, care au constituit programul prin învățarea experiențială, de tip puzzle, astfel fiecare participant fiind contribuabilul propriei formări, dar și cel al beneficiarului proiectului. Grija pentru un stagiu impecabil a culminat și prin condițiile de cazare precum și alimentația regală.
• Prezența notorietăților în fața noastră își va găsi revelația unor căutări ulterioare, dar și obligația de a valoriza în activitatea noastră.
• Impactul excursiilor asupra cunoașterii noastre se consolidează în jurul expresiei prin care nu vom mai spune că plecăm în  ROMÂNIA, dar plecăm la Târgul-Mureș, la Cluj-Napoca, la Iași.
• Interacțiunea la nivel de românii de pretutindeni ne aduce într-o zonă de unire spirituală. Și de data aceasta am înțeles că granițele noastre nu se văd din cosmos, or, acestea ar fi importante pentru cei care nu-și propun să scrie istorie.
• Am menționa că este important pentru noi cei aflați între Prutul cu trupul rupt, vorba poetului Vasile Romanciuc, să ducem tratative mai insistente ca locul nostru în România să fie recunoscut prin inserția poeților din jurul granițelor spirituale în programele școlare.
• Una din propuneri este că merită acest proiect să poarte numele de Academia de Vară.

Cu Dl Profesor Ion Negrei

Sighisoara  - cetate

Mariana Marin, dr.ped.

participant al Şcolii de Vară